aburca

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin *aboricāre, derivative of Latin orior. Compare urca.

Pronunciation

• IPA^(key): /aburˈka/
• Rhymes: -a

Verb

a aburca (third-person singular present aburcă, past participle aburcat) 1st conj.

1. (popular) to climb, ascend, go up

   Synonyms: urca, sui, cățăra

Conjugation

    conjugation of aburca (first conjugation, no infix)

infinitive			a aburca
gerund			aburcând
past participle			aburcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	aburc	aburci	aburcă	aburcăm	aburcați	aburcă
	imperfect	aburcam	aburcai	aburca	aburcam	aburcați	aburcau
	simple perfect	aburcai	aburcași	aburcă	aburcarăm	aburcarăți	aburcară
	pluperfect	aburcasem	aburcaseși	aburcase	aburcaserăm	aburcaserăți	aburcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să aburc	să aburci	să aburce	să aburcăm	să aburcați	să aburce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		aburcă			aburcați
	negative		nu aburca			nu aburcați

Related terms

• urca