apela

See also: apelá and ʻApela

Chickasaw

Verb

apela

1. Humes' spelling of apila

Noun

apela

1. Humes' spelling of apilaꞌ

Further reading

Jesse J. Humes, Vinnie May (James) Humes “apela”, in A Chickasaw Dictionary

Portuguese

Verb

apela

1. inflection of apelar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French appeler.

Verb

a apela (third-person singular present apelează, past participle apelat) 1st conj.

1. to call
2. to resort to something

   Synonym: recurge

Conjugation

    conjugation of apela (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a apela
gerund			apelând
past participle			apelat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	apelez	apelezi	apelează	apelăm	apelați	apelează
	imperfect	apelam	apelai	apela	apelam	apelați	apelau
	simple perfect	apelai	apelași	apelă	apelarăm	apelarăți	apelară
	pluperfect	apelasem	apelaseși	apelase	apelaserăm	apelaserăți	apelaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să apelez	să apelezi	să apeleze	să apelăm	să apelați	să apeleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		apelează			apelați
	negative		nu apela			nu apelați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /aˈpela/ [aˈpe.la]
• Rhymes: -ela
• Syllabification: a‧pe‧la

Verb

apela

1. inflection of apelar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Tagalog

Alternative forms

• apila

Etymology

Borrowed from Spanish apelar (“to appeal”), from Latin appellāre.

Pronunciation

• (Standard Tagalog) IPA^(key): /ʔapeˈla/ [ʔɐ.pɛˈla]
• Rhymes: -a
• Syllabification: a‧pe‧la

Noun

apelá (Baybayin spelling ᜀᜉᜒᜎ)

1. (law) appeal

Derived terms

• apelahan
• iapela
• mag-apela
• pag-apela
• umapela

 

Related terms

• apelable
• apelante
• apelasyon

 

Further reading

• “apela”, in Pambansang Diksiyonaryo | Diksiyonaryo.ph, Manila, 2018