[go: nahoru, domu]

Voir aussi : Urs

Nom commun

modifier

urs *\Prononciation ?\ masculin

  1. Variante de ors.

Étymologie

modifier
Du latin ursus.

Nom commun

modifier

urs \Prononciation ?\ masculin

  1. Ours.

Étymologie

modifier
Forme et orthographe du dialecte sutsilvan.

Nom commun

modifier

urs \Prononciation ?\ masculin

  1. Ours.

Étymologie

modifier
Du latin ursus.

Nom commun

modifier
masculin Singulier Pluriel
cas non articulé articulé non articulé articulé
Nominatif
Accusatif
urs ursul urși urșii
Datif
Génitif
urs ursului urși urșilor
Vocatif ursule urșilor

urs masculin

  1. Ours.
    • a se aduna (sau a se uita) ca la urs a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit.
    • de când avea ursul coadă din timpuri foarte îndepărtate.
    • ursul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
    • cum merge ursul la deal încet și apăsat; greoi.
    • a trăi ca ursul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras.

Dérivés

modifier

Prononciation

modifier