încredere

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

română

Etimologie

Din a încrede.

Pronunție

AFI: /ɨnˈkre.de.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încredere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încredere	încrederi
Articulat	încrederea	încrederile
Genitiv-Dativ	încrederii	încrederilor
Vocativ	încredere	încrederilor

acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință.

Cuvinte derivate

neîncredere

Expresii

Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune
A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern

Traduceri

italiană: sicurezza (italiano) f.

Anagrame

decerneri

Referințe

DEX '98 via DEX online