Miocen: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 21 ianuarie 2024 04:30

Miocenul este prima epocă geologică a perioadei neogene și se extinde de la aproximativ 23.03 până la 5,333 milioane de ani în urmă (Ma). Miocenul a fost numit de geologul scoțian Charles Lyell; numele provine de la cuvintele grecești μείων (meíōn, „mai puțin”) și καινός (kainós, „nou”)^[1]^[2] și înseamnă „mai puțin recent” deoarece are cu 18% mai puține nevertebrate marine moderne decât pliocenul.^[3] Miocenul este precedat de oligocen și este urmat de pliocen.

Pe măsură ce Pământul a trecut de la oligocen prin miocen la pliocen, clima s-a răcit încet până la o serie de ere glaciare.^[4]^[5] Granițele miocenului nu sunt marcate de un singur eveniment global distinct, ci constau mai degrabă din granițe definite regional între oligocenul mai cald și epoca pliocenă mai rece.

În miocenul timpuriu Afro-Arabia s-a ciocnit cu Eurasia, întrerupând legătura dintre Oceanul Mediteran și Oceanul Indian și permițând să aibă loc un schimb faunistic între Eurasia și Africa, inclusiv răspândirea proboscidienilor în Eurasia. În miocenul târziu conexiunile dintre Atlantic și Mediterană s-au închis, ceea ce a făcut ca Marea Mediterană să se evapore aproape complet, un eveniment numit criza de salinitate messiniană. Strâmtoarea Gibraltar s-a deschis și Marea Mediterană s-a reumplut la limita dintre miocen și pliocen, un eveniment numit potopul zanclean.

Maimuțele antropoide au apărut și s-au diversificat în miocenul timpuriu (vârstele aquitaniană și burdigaliană), devenind larg răspândite în Lumea Veche. Spre sfârșitul acestei epoci și la începutul celei următoare, strămoșii oamenilor s-au despărțit de strămoșii cimpanzeilor pentru a-și urma propria cale evolutivă în ultima vârstă a miocenului, cea messiniană (7,5–5,3 Ma). La fel ca în oligocenul anterior, stepele au continuat să se extindă, iar pădurile să se reducă. În mările miocenului, pădurile de alge și-au făcut apariția pentru prima dată și au devenit curând unul dintre cele mai productive ecosisteme ale Pământului.^[6]

Plantele și animalele din miocen erau vădit moderne. Mamiferele și păsările erau larg răspândite. Balenele, pinipedele și algele se răspândeau și ele.

Miocenul prezintă un interes deosebit pentru geologi și paleoclimatologi, deoarece fazele majore ale geologiei Himalayei au avut loc în miocen, afectând musoanele din Asia, care erau interconectate cu perioadele glaciare din emisfera nordică.^[7]

Subdiviziuni

Vârstele faunistice din miocen de la cea mai recentă la cea mai veche sunt de obicei denumite conform Comisiei Internaționale pentru Stratigrafie:^[8]

Subepocă	Vârstă faunistică	Interval de timp
Miocenul târziu	Messinian	7.246–5.333 Ma
Miocenul târziu	Tortonian	11,63–7,246 Ma
Miocenul mijlociu	Serravallian	13,82–11,63 Ma
Miocenul mijlociu	Langhian	15,97–13,82 Ma
Miocenul timpuriu	Burdigalian	20,44–15,97 Ma
Miocenul timpuriu	Aquitanian	23.03–20.44 Ma

Pe plan regional se folosesc alte sisteme, bazate pe mamiferele terestre caracteristice; unele dintre ele se suprapun cu oligocenul precedent și cu pliocenul care urmează:

Epoci conform mamiferelor terestre europene

Turolian (9,0 până la 5,3 Ma)
Vallesian (11,6 până la 9,0 Ma)
Astaracian (16,0 până la 11,6 Ma)
Orleanian (20,0 până la 16,0 Ma)
Agenian (23,8 până la 20,0 Ma)

Paleogeografie

Continentele au continuat să se îndrepte spre pozițiile lor actuale. Dintre caracteristicile geologice moderne lipsea doar istmul dintre America de Sud și America de Nord,^[9] deși America de Sud se apropia de zona de subducție vestică din Oceanul Pacific, provocând atât ridicarea Anzilor, cât și o extindere spre sud a peninsulei mesoamericane.^[10]

Ridicarea munților avea loc în vestul Americii de Nord, Europa și Asia de Est.^[11] Sedimentele din miocen, atât cele continentale, cât și cele marine, sunt obișnuite în întreaga lume, cu aflorimente marine obișnuite în apropierea țărmurilor moderne. Expunerile continentale bine studiate pot fi întâlnite în Marile Câmpii ale Americii de Nord și în Argentina.

Tendința globală a fost spre creșterea aridității cauzată în primul rând de răcirea globală care a redus capacitatea atmosferei de a absorbi umiditatea,^[12] mai ales începând cu 7-8 milioane de ani în urmă.^[13] Ridicarea Africii de Est la sfârșitul miocenului era responsabilă în parte pentru reducerea pădurilor tropicale din acea regiune,^[14] iar Australia a devenit mai uscată după ce a intrat într-o zonă cu precipitații scăzute la miocenul târziu.^[15]

Eurasia

Placa Indiană a continuat să se scufunde sub Placa Eurasiatică, creând noi lanțuri muntoase și ridicând Podișul Tibetan, ducând la umbre pluviometrice și aridificarea interiorului asiatic^[13] Tian-Șan a experimentat o ridicare semnificativă în miocenul târziu, împiedicând alizeele să ajungă în bazinul Tarim și uscându-l ca urmare.^[16]

La începutul miocenului marginea nordică a Plăcii arabe, pe atunci parte a continentului african, s-a ciocnit cu Eurasia; ca urmare, Oceanul Tethys a continuat să se micșoreze și apoi a dispărut pe măsură ce Africa s-a ciocnit cu Eurasia în regiunea turco-arabă.^[11] Prima etapă a acestei închideri a avut loc la 20 Ma, reducând schimbul de apă cu 90%, iar cea de-a doua etapă a avut loc în jurul a 13,8 Ma, și a coincis cu o extindere majoră a ghețarilor antarctici.^[17] Aceasta a întrerupt legătura dintre Oceanul Indian și Marea Mediterană și a format legătura terestră actuală dintre Afro-Arabia și Eurasia. ^[18] Ridicarea ulterioară a munților din regiunea de vest a Mediteranei și o scădere globală a nivelului mării s-au combinat pentru a provoca o secare temporară a Mării Mediterane (cunoscută sub numele de criza messiniană de salinitate) pe la sfârșitul miocenului.^[19] Paratethys a suferit o transgresiune semnificativă pe la începutul miocenului mijlociu.^[20] Pe la 13,8 Ma, în timpul unei scăderi globale a nivelului mării, Paratethys de Est a fost separat de oceanul global prin închiderea strâmtorii Bârlad, transformându-l efectiv într-un lac cu apă sărată. Între 13,8 și 13,36 Ma în Paratethys central, izolat de sursele de apă dulce prin separarea sa de Paratethys de Est, a urmat o perioadă de evaporită similară cu criza messiniană de mai târziu. Din 13.36 până în 12.65 Ma Paratethys Central a fost caracterizat de condiții marine deschise, înainte ca redeschiderea strâmtorii Bârlad să aibă ca rezultat trecerea la condiții salmastro-marine în Paratethys Central, determinând Extincția Badenian-Sarmată. Ca urmare a redeschiderii strâmtorii Bârlad nivelul Paratethysului de Est a scăzut, devenind o mare din nou.^[21]

Strâmtoarea Fram s-a deschis în miocen și a funcționat ca singura legătură între Atlantic și Oceanul Arctic până în cuaternar. Datorită ridicării regionale a platformei continentale Calea Maritimă Barenț nu exista în miocen.^[22]

Clima

Reproducere a erupției vulcanice din Bazinul Harney, din vestul SUA, reprezentată de Formația Rattlesnake

Climatele au rămas moderat calde, deși lenta răcire globală care mai târziu a culminat cu glaciațiile din pleistocen a continuat. Cu toate că tendința de răcire pe termen lung era în plină desfășurare, există dovezi ale unei perioade calde în miocen când clima globală rivaliza cu cea din oligocen.^{[necesită citare]} S-a sugerat că clima din miocen să fie un bun analog al climaturilor viitoare create de încălzirea antropogenă globală,^[4] aceasta fiind deosebit de adevărat cu privire la clima globală din timpul Optimului Climatic din Miocenul Mijlociu (MMCO),^[5]^[23]^[24] pentru că atunci a fost ultima dată când nivelurile de dioxid de carbon erau comparabile cu cele prognozate pentru cele rezultate din schimbarea antropogenă a climei.^[25]

Miocenul a început cu Evenimentul de Răcire din Miocenul Timpuriu (Mi-1) în urmă cu aproximativ 23 de milioane de ani, care a marcat începutul Intervalului Rece din Miocenul Timpuriu (EMCI).^[26] Acest eveniment rece a avut loc imediat după tranziția Oligocen-Miocen (OMT) odată cu o extindere majoră a calotei de gheață din Antarctica,^[27] dar nu a fost însoțit de o scădere semnificativă a nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă.^[28] Atât gradienții termici continentali la latitudini mijlocii, cât și oceanici, în miocenul timpuriu erau foarte asemănători cu cei din prezent.^[29]

EMCI s-a încheiat în urmă cu 18 milioane de ani, făcând loc Intervalului Cald din Miocenul Mijlociu (MMWI), a cărui parte cea mai caldă a fost MMCO care a început acum 16 milioane de ani.^[26] Când planeta trecea în MMCO, concentrațiile de dioxid de carbon au variat între 300 și 500 ppm.^[30] Temperatura medie anuală globală a suprafeței în timpul MMCO a fost de aproximativ 18,4 °C.^[31] Căldura MMCO a fost determinată de activitatea bazalților râului Columbia^[32]^[33]^[34] și sporită de scăderea albedoului din reducerea deșerturilor și expansiunea pădurilor.^[35] Modelarea climatică sugerează factori suplimentari, momentan necunoscuți, care au contribuit la crearea condițiilor calde ale MMCO.^[36] În MMCO zona climatică tropicală s-a extins mult peste dimensiunile de astăzi.^[37] În Antarctica temperaturile medii de vară pe uscat ajungeau la 10 °C.^[38] MMCO s-a încheiat cu aproximativ 14 milioane de ani în urmă^[26], când temperaturile globale au scăzut în perioada de Tranziție Climatică din Miocenul Mijlociu (MMCT).^[39] În această perioadă a avut loc evenimentul glaciar Mi3b (o expansiune masivă a ghețarilor antarctici).^[40] Calota de gheață a Antarcticii de Est (EAIS) s-a stabilizat semnificativ în urma MMCT.^[41] Intensificarea glaciației a determinat o decoerență a depunerilor de sedimente din ciclul de excentricitate de 405 kyr.^[42]

MMWI s-a încheiat la aproximativ 11 Ma, când a început Intervalul Rece din Miocenul Târziu (LMCI).^[26] În miocenul târziu clima Pământului a început să prezinte un grad ridicat de asemănare cu cea din zilele noastre. Ciclul de modulare a oblicității de 173 kyr guvernat de interacțiunile Pământului cu Saturn a devenit detectabil în miocenul târziu.^[43] Groenlanda poate să fi început să aibă ghețari mari încă de la 8-7 Ma,^[44]^[45] deși clima în cea mai mare parte a rămas suficient de caldă pentru a permite supraviețuirea pădurilor de acolo până în pliocen.^[46]

Note

^ See:
^ Harper, Douglas. „Miocene”. Online Etymology Dictionary.
^ Lyell, Charles (1833). Principles of Geology, …. 3. London, England: John Murray. p. 54.
^ ^a ^b Gibson, M. E.; McCoy, J.; O'Keefe, J. M. K.; Otaño, N. B. Nuñez; Warny, S.; Pound, M. J. (2022). „Reconstructing Terrestrial Paleoclimates: A Comparison of the Co-Existence Approach, Bayesian and Probability Reconstruction Techniques Using the UK Neogene”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d). 37 (2): e2021PA004358. Bibcode:2022PaPa...37.4358G. doi:10.1029/2021PA004358.
^ ^a ^b Steinthorsdottir, M.; Coxall, H. K.; Boer, A. M. de; Huber, M.; Barbolini, N.; Bradshaw, C. D.; Burls, N. J.; Feakins, S. J.; Gasson, E. (2021). „The Miocene: The Future of the Past”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d). 36 (4): e2020PA004037. Bibcode:2021PaPa...36.4037S. doi:10.1029/2020PA004037.
^ „BBC Nature - Miocene epoch videos, news and facts”. BBC. Accesat în 13 noiembrie 2016.
^ Zhisheng, An; Kutzbach, John E.; Prell, Warren L.; Porter, Stephen C. (3 mai 2001). „Evolution of Asian monsoons and phased uplift of the Himalaya–Tibetan plateau since Late Miocene times”. Nature. 411 (6833): 62–66. Bibcode:2001Natur.411...62Z. doi:10.1038/35075035. PMID 11333976.
^ „International Chronostratigraphic Chart” (PDF). International Commission on Stratigraphy^⁠(d). Accesat în 12 noiembrie 2021.
^ Stange, Madlen; Sánchez-Villagra, Marcelo R; Salzburger, Walter; Matschiner, Michael (1 iulie 2018). „Bayesian Divergence-Time Estimation with Genome-Wide Single-Nucleotide Polymorphism Data of Sea Catfishes (Ariidae) Supports Miocene Closure of the Panamanian Isthmus”. Systematic Biology^⁠(d). 67 (4): 681–699. doi:10.1093/sysbio/syy006. PMC 6005153 . PMID 29385552.
^ Torsvik, Trond H.; Cocks, L. Robin M. (2017). Earth history and palaeogeography. Cambridge, United Kingdom: Cambridge University Press. p. 264. ISBN 978-1-107-10532-4.
^ ^a ^b Torsvik & Cocks 2017, p. 261-264.
^ Torsvik & Cocks 2017, p. 267.
^ ^a ^b Jia, Yunxia; Wu, Haibin; Zhu, Shuya; Li, Qin; Zhang, Chunxia; Yu, Yanyan; Sun, Aizhi (1 noiembrie 2020). „Cenozoic aridification in Northwest China evidenced by paleovegetation evolution”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 557: 109907. Bibcode:2020PPP...55709907J. doi:10.1016/j.palaeo.2020.109907. Accesat în 30 noiembrie 2022.
^ Wichura, Henry; Bousquet, Romain; Oberhänsli, Roland; Strecker, Manfred R.; Trauth, Martin H. (iunie 2010). „Evidence for middle Miocene uplift of the East African Plateau”. Geology^⁠(d). 38 (6): 543–546. Bibcode:2010Geo....38..543W. doi:10.1130/G31022.1.
^ Mao, Xuegang; Retallack, Gregory (ianuarie 2019). „Late Miocene drying of central Australia”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 514: 292–304. Bibcode:2019PPP...514..292M. doi:10.1016/j.palaeo.2018.10.008.
^ Chang, Jian; Glorie, Stijn; Qiu, Nansheng; Min, Kyoungwon; Xiao, Yao; Xu, Wei (28 decembrie 2020). „Late Miocene (10.0~6.0 Ma) Rapid Exhumation of the Chinese South Tianshan: Implications for the Timing of Aridification in the Tarim Basin”. Geophysical Research Letters^⁠(d). 48 (3): 1–11. doi:10.1029/2020GL090623. Accesat în 21 mai 2023.
^ Bialik, Or M.; Frank, Martin; Betzler, Christian; Zammit, Ray; Waldmann, Nicolas D. (20 iunie 2019). „Two-step closure of the Miocene Indian Ocean Gateway to the Mediterranean”. Scientific Reports^⁠(d). 9 (1): 8842. Bibcode:2019NatSR...9.8842B. doi:10.1038/s41598-019-45308-7. PMC 6586870 . PMID 31222018.
^ Torfstein, Adi; Steinberg, Josh (14 august 2020). „The Oligo–Miocene closure of the Tethys Ocean and evolution of the proto-Mediterranean Sea”. Scientific Reports^⁠(d) (în engleză). 10 (1): 13817. doi:10.1038/s41598-020-70652-4. ISSN 2045-2322. PMC 7427807 . PMID 32796882. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Torsvik & Cocks 2017, p. 259, 267, 287.
^ Hohenegger, Johann; Roegl, Fred; Coric, Stjepan; Pervesler, Peter; Lirer, Fabrizio; Roetzel, Reinhard; Scholger, Robert; Stingl, Karl (ianuarie 2009). „The Styrian Basin: A key to the Middle Miocene (Badenian/Langhian) Central Paratethys transgressions”. Austrian Journal of Earth Sciences. 102 (1): 102–132. Accesat în 29 ianuarie 2023.
^ Simon, Dirk; Palcu, Dan; Meijer, Paul; Krijgsman, Wout (7 decembrie 2018). „The sensitivity of middle Miocene paleoenvironments to changing marine gateways in Central Europe”. Geology^⁠(d). 47 (1): 35–38. doi:10.1130/G45698.1. Accesat în 7 ianuarie 2023.
^ Lasabuda, Amando P. E.; Hanssen, Alfred; Laberg, Jan Sverre; Faleide, Jan Inge; Patton, Henry; Abdelmalak, Mansour M.; Rydningen, Tom Arne; Kjølhamar, Bent (29 iunie 2023). „Paleobathymetric reconstructions of the SW Barents Seaway and their implications for Atlantic–Arctic ocean circulation”. Communications Earth & Environment^⁠(d) (în engleză). 4 (1): 231. Bibcode:2023ComEE...4..231L. doi:10.1038/s43247-023-00899-y. ISSN 2662-4435. Accesat în 12 octombrie 2023.
^ Methner, Katharina; Campani, Marion; Fiebig, Jens; Löffler, Niklas; Kempf, Oliver; Mulch, Andreas (14 mai 2020). „Middle Miocene long-term continental temperature change in and out of pace with marine climate records”. Scientific Reports^⁠(d). 10 (1): 7989. Bibcode:2020NatSR..10.7989M. doi:10.1038/s41598-020-64743-5. PMC 7224295 . PMID 32409728.
^ You, Y. (17 februarie 2010). „Climate-model evaluation of the contribution of sea-surface temperature and carbon dioxide to the Middle Miocene Climate Optimum as a possible analogue of future climate change”. Australian Journal of Earth Sciences^⁠(d) (în engleză). 57 (2): 207–219. Bibcode:2010AuJES..57..207Y. doi:10.1080/08120090903521671. ISSN 0812-0099. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Retallack, Gregory J.; Conde, Giselle D. (iunie 2020). „Deep time perspective on rising atmospheric CO2”. Global and Planetary Change^⁠(d). 189: 103177. Bibcode:2020GPC...18903177R. doi:10.1016/j.gloplacha.2020.103177. Accesat în 5 iunie 2023.
^ ^a ^b ^c ^d Scotese, Christopher R.; Song, Haijun; Mills, Benjamin J.W.; van der Meer, Douwe G. (aprilie 2021). „Phanerozoic paleotemperatures: The earth's changing climate during the last 540 million years” (PDF). Earth-Science Reviews^⁠(d). 215: 103503. Bibcode:2021ESRv..21503503S. doi:10.1016/j.earscirev.2021.103503. ISSN 0012-8252.
^ Greenop, Rosanna; Sodian, Sindia M.; Henehan, Michael J.; Wilson, Paul A.; Lear, Caroline H.; Foster, Gavin L. (18 ianuarie 2019). „Orbital Forcing, Ice Volume, and CO2 Across the Oligocene-Miocene Transition”. Paleoclimatology and Paleoceanography. 34 (3): 316–328. Bibcode:2019PaPa...34..316G. doi:10.1029/2018PA003420. Accesat în 5 aprilie 2023.
^ Roth-Nebelsick, A.; Utescher, T.; Mosbrugger, V.; Diester-Haass, L.; Walther, T. (20 martie 2004). „Changes in atmospheric CO2 concentrations and climate from the Late Eocene to Early Miocene: palaeobotanical reconstruction based on fossil floras from Saxony, Germany”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 205 (1–2): 43–67. Bibcode:2004PPP...205...43R. doi:10.1016/j.palaeo.2003.11.014. Accesat în 20 iulie 2023.
^ Goedert, Jean; Amiot, Romain; Arnaut-Godet, Florent; Cuny, Gilles; Fourel, François; Hernandez, Jean-Alexis; Pedreira-Segade, Ulysse; Lécuyer, Christophe (1 septembrie 2017). „Miocene (Burdigalian) seawater and air temperatures estimated from the geochemistry of fossil remains from the Aquitaine Basin, France”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 481: 14–28. Bibcode:2017PPP...481...14G. doi:10.1016/j.palaeo.2017.04.024. Accesat în 30 noiembrie 2022.
^ Greenop, Rosanna; Foster, Gavin L.; Wilson, Paul A.; Lear, Caroline H. (11 august 2014). „Middle Miocene climate instability associated with high-amplitude CO2 variability”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d). 29 (9): 845–853. Bibcode:2014PalOc..29..845G. doi:10.1002/2014PA002653. Accesat în 5 aprilie 2023.
^ You, Y.; Huber, M.; Müller, R. D.; Poulsen, C. J.; Ribbe, J. (19 februarie 2009). „Simulation of the Middle Miocene Climate Optimum”. Geophysical Research Letters^⁠(d) (în engleză). 36 (4): 1–5. Bibcode:2009GeoRL..36.4702Y. doi:10.1029/2008GL036571. ISSN 0094-8276. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Armstrong McKay, David I.; Tyrrell, Toby; Wilson, Paul A.; Foster, Gavin L. (1 octombrie 2014). „Estimating the impact of the cryptic degassing of Large Igneous Provinces: A mid-Miocene case-study”. Earth and Planetary Science Letters^⁠(d). 403: 254–262. Bibcode:2014E&PSL.403..254A. doi:10.1016/j.epsl.2014.06.040. Accesat în 29 aprilie 2023.
^ Holbourn, Ann; Kuhnt, Wolfgang; Kochhann, Karlos G.D.; Andersen, Nils; Sebastian Meier, K.J. (1 februarie 2015). „Global perturbation of the carbon cycle at the onset of the Miocene Climatic Optimum”. Geology^⁠(d) (în engleză). 43 (2): 123–126. Bibcode:2015Geo....43..123H. doi:10.1130/G36317.1. ISSN 1943-2682. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Goto, Kosuke T.; Tejada, Maria Luisa G.; Tajika, Eiichi; Suzuki, Katsuhiko (26 ianuarie 2023). „Enhanced magmatism played a dominant role in triggering the Miocene Climatic Optimum”. Communications Earth & Environment^⁠(d) (în engleză). 4 (1): 21. Bibcode:2023ComEE...4...21G. doi:10.1038/s43247-023-00684-x. ISSN 2662-4435. Accesat în 26 noiembrie 2023.
^ Henrot, A.-J.; François, L.; Favre, E.; Butzin, M.; Ouberdous, M.; Munhoven, G. (21 octombrie 2010). „Effects of CO2, continental distribution, topography and vegetation changes on the climate at the Middle Miocene: a model study”. Climate of the Past^⁠(d). 6 (5): 675–694. Bibcode:2010CliPa...6..675H. doi:10.5194/cp-6-675-2010. Accesat în 21 aprilie 2023.
^ Goldner, A.; Herold, N.; Huber, M. (13 martie 2014). „The challenge of simulating the warmth of the mid-Miocene climatic optimum in CESM1”. Climate of the Past^⁠(d) (în engleză). 10 (2): 523–536. Bibcode:2014CliPa..10..523G. doi:10.5194/cp-10-523-2014. ISSN 1814-9332. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Kroh, Andreas (14 septembrie 2007). „Climate changes in the Early to Middle Miocene of the Central Paratethys and the origin of its echinoderm fauna”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). Miocene Climate in Europe - patterns and evolution. First synthesis of NECLIME. 253 (1): 169–207. Bibcode:2007PPP...253..169K. doi:10.1016/j.palaeo.2007.03.039. ISSN 0031-0182. Accesat în 12 octombrie 2023.
^ Warny, Sophie; Askin, Rosemary A.; Hannah, Michael J.; Mohr, Barbara A.R.; Raine, J. Ian; Harwood, David M.; Florindo, Fabio; the SMS Science Team (1 octombrie 2009). „Palynomorphs from a sediment core reveal a sudden remarkably warm Antarctica during the middle Miocene”. Geology^⁠(d) (în engleză). 37 (10): 955–958. Bibcode:2009Geo....37..955W. doi:10.1130/G30139A.1. ISSN 1943-2682. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Shevenell, Amelia E.; Kennett, James P.; Lea, David W. (17 septembrie 2004). „Middle Miocene Southern Ocean Cooling and Antarctic Cryosphere Expansion”. Science (în engleză). 305 (5691): 1766–1770. Bibcode:2004Sci...305.1766S. doi:10.1126/science.1100061. ISSN 0036-8075. PMID 15375266. Accesat în 5 aprilie 2023.
^ Mathew, Manoj; Makhankova, Adelya; Menier, David; Sautter, Benjamin; Betzler, Christian; Pierson, Bernard (28 aprilie 2020). „The emergence of Miocene reefs in South China Sea and its resilient adaptability under varying eustatic, climatic and oceanographic conditions”. Scientific Reports^⁠(d). 10 (1): 7141. Bibcode:2020NatSR..10.7141M. doi:10.1038/s41598-020-64119-9. PMC 7189246 . PMID 32346046. Accesat în 23 aprilie 2023.
^ Flower, Benjamin P.; Kennett, James P. (aprilie 1994). „The middle Miocene climatic transition: East Antarctic ice sheet development, deep ocean circulation and global carbon cycling”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d) (în engleză). 108 (3–4): 537–555. Bibcode:1994PPP...108..537F. doi:10.1016/0031-0182(94)90251-8. Accesat în 4 septembrie 2023.
^ Tian, Jun; Zhao, Quanhong; Wang, Pinxian; Li, Qianyu; Cheng, Xinrong (septembrie 2008). „Astronomically modulated Neogene sediment records from the South China Sea: NEOGENE BENTHIC ISOTOPES”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d) (în engleză). 23 (3): 1–20. doi:10.1029/2007PA001552. Accesat în 19 septembrie 2023.
^ Zhang, Rui; Li, Xiaojuan; Xu, Yong; Li, Jianxian; Sun, Lu; Yue, Leping; Pan, Feng; Xian, Feng; Wei, Xiaohao (10 ianuarie 2022). „The 173-kyr Obliquity Cycle Pacing the Asian Monsoon in the Eastern Chinese Loess Plateau From Late Miocene to Pliocene”. Geophysical Research Letters^⁠(d). 49 (2). Bibcode:2022GeoRL..4997008Z. doi:10.1029/2021GL097008. Accesat în 20 martie 2023.
^ Larsen, H. C.; Saunders, A. D.; Clift, P. D.; Beget, J.; Wei, W.; Spezzaferri, S. (13 mai 1994). „Seven Million Years of Glaciation in Greenland”. Science. 264 (5161): 952–955. Bibcode:1994Sci...264..952L. doi:10.1126/science.264.5161.952. PMID 17830083.
^ John, Kristen E. K. St.; Krissek, Lawrence A. (28 iunie 2008). „The late Miocene to Pleistocene ice-rafting history of southeast Greenland”. Boreas^⁠(d). 31 (1): 28–35. doi:10.1111/j.1502-3885.2002.tb01053.x.
^ Funder, Svend; Abrahamsen, Niels; Bennike, Ole; Feyling-Hanssen, Rolf W. (1 august 1985). „Forested Arctic: Evidence from North Greenland”. Geology^⁠(d). 13 (8): 542–546. Bibcode:1985Geo....13..542F. doi:10.1130/0091-7613(1985)13<542:FAEFNG>2.0.CO;2.

Legături externe

en International Commission on Stratigraphy
en International Commission on Stratigraphy - Tabelul stratigrafic internațional actual Arhivat în 18 martie 2015, la Wayback Machine.

[1] See:

[OnlineEtDict-2] Harper, Douglas. „Miocene”. Online Etymology Dictionary.

[3] Lyell, Charles (1833). Principles of Geology, …. 3. London, England: John Murray. p. 54.

[ReconstructingTerrestrialPalaeoclimates-4] Gibson, M. E.; McCoy, J.; O'Keefe, J. M. K.; Otaño, N. B. Nuñez; Warny, S.; Pound, M. J. (2022). „Reconstructing Terrestrial Paleoclimates: A Comparison of the Co-Existence Approach, Bayesian and Probability Reconstruction Techniques Using the UK Neogene”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d). 37 (2): e2021PA004358. Bibcode:2022PaPa...37.4358G. doi:10.1029/2021PA004358.

[TheFutureOfThePast-5] Steinthorsdottir, M.; Coxall, H. K.; Boer, A. M. de; Huber, M.; Barbolini, N.; Bradshaw, C. D.; Burls, N. J.; Feakins, S. J.; Gasson, E. (2021). „The Miocene: The Future of the Past”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d). 36 (4): e2020PA004037. Bibcode:2021PaPa...36.4037S. doi:10.1029/2020PA004037.

[6] „BBC Nature - Miocene epoch videos, news and facts”. BBC. Accesat în 13 noiembrie 2016.

[7] Zhisheng, An; Kutzbach, John E.; Prell, Warren L.; Porter, Stephen C. (3 mai 2001). „Evolution of Asian monsoons and phased uplift of the Himalaya–Tibetan plateau since Late Miocene times”. Nature. 411 (6833): 62–66. Bibcode:2001Natur.411...62Z. doi:10.1038/35075035. PMID 11333976.

[ICS-Chart-8] „International Chronostratigraphic Chart” (PDF). International Commission on Stratigraphy^⁠(d). Accesat în 12 noiembrie 2021.

[9] Stange, Madlen; Sánchez-Villagra, Marcelo R; Salzburger, Walter; Matschiner, Michael (1 iulie 2018). „Bayesian Divergence-Time Estimation with Genome-Wide Single-Nucleotide Polymorphism Data of Sea Catfishes (Ariidae) Supports Miocene Closure of the Panamanian Isthmus”. Systematic Biology^⁠(d). 67 (4): 681–699. doi:10.1093/sysbio/syy006. PMC 6005153 . PMID 29385552.

[10] Torsvik, Trond H.; Cocks, L. Robin M. (2017). Earth history and palaeogeography. Cambridge, United Kingdom: Cambridge University Press. p. 264. ISBN 978-1-107-10532-4.

[FOOTNOTETorsvikCocks2017261-264-11] Torsvik & Cocks 2017, p. 261-264.

[FOOTNOTETorsvikCocks2017267-12] Torsvik & Cocks 2017, p. 267.

[JiaEtAl2020-13] Jia, Yunxia; Wu, Haibin; Zhu, Shuya; Li, Qin; Zhang, Chunxia; Yu, Yanyan; Sun, Aizhi (1 noiembrie 2020). „Cenozoic aridification in Northwest China evidenced by paleovegetation evolution”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 557: 109907. Bibcode:2020PPP...55709907J. doi:10.1016/j.palaeo.2020.109907. Accesat în 30 noiembrie 2022.

[14] Wichura, Henry; Bousquet, Romain; Oberhänsli, Roland; Strecker, Manfred R.; Trauth, Martin H. (iunie 2010). „Evidence for middle Miocene uplift of the East African Plateau”. Geology^⁠(d). 38 (6): 543–546. Bibcode:2010Geo....38..543W. doi:10.1130/G31022.1.

[15] Mao, Xuegang; Retallack, Gregory (ianuarie 2019). „Late Miocene drying of central Australia”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 514: 292–304. Bibcode:2019PPP...514..292M. doi:10.1016/j.palaeo.2018.10.008.

[16] Chang, Jian; Glorie, Stijn; Qiu, Nansheng; Min, Kyoungwon; Xiao, Yao; Xu, Wei (28 decembrie 2020). „Late Miocene (10.0~6.0 Ma) Rapid Exhumation of the Chinese South Tianshan: Implications for the Timing of Aridification in the Tarim Basin”. Geophysical Research Letters^⁠(d). 48 (3): 1–11. doi:10.1029/2020GL090623. Accesat în 21 mai 2023.

[17] Bialik, Or M.; Frank, Martin; Betzler, Christian; Zammit, Ray; Waldmann, Nicolas D. (20 iunie 2019). „Two-step closure of the Miocene Indian Ocean Gateway to the Mediterranean”. Scientific Reports^⁠(d). 9 (1): 8842. Bibcode:2019NatSR...9.8842B. doi:10.1038/s41598-019-45308-7. PMC 6586870 . PMID 31222018.

[18] Torfstein, Adi; Steinberg, Josh (14 august 2020). „The Oligo–Miocene closure of the Tethys Ocean and evolution of the proto-Mediterranean Sea”. Scientific Reports^⁠(d) (în engleză). 10 (1): 13817. doi:10.1038/s41598-020-70652-4. ISSN 2045-2322. PMC 7427807 . PMID 32796882. Accesat în 4 septembrie 2023.

[FOOTNOTETorsvikCocks2017259,_267,_287-19] Torsvik & Cocks 2017, p. 259, 267, 287.

[20] Hohenegger, Johann; Roegl, Fred; Coric, Stjepan; Pervesler, Peter; Lirer, Fabrizio; Roetzel, Reinhard; Scholger, Robert; Stingl, Karl (ianuarie 2009). „The Styrian Basin: A key to the Middle Miocene (Badenian/Langhian) Central Paratethys transgressions”. Austrian Journal of Earth Sciences. 102 (1): 102–132. Accesat în 29 ianuarie 2023.

[21] Simon, Dirk; Palcu, Dan; Meijer, Paul; Krijgsman, Wout (7 decembrie 2018). „The sensitivity of middle Miocene paleoenvironments to changing marine gateways in Central Europe”. Geology^⁠(d). 47 (1): 35–38. doi:10.1130/G45698.1. Accesat în 7 ianuarie 2023.

[22] Lasabuda, Amando P. E.; Hanssen, Alfred; Laberg, Jan Sverre; Faleide, Jan Inge; Patton, Henry; Abdelmalak, Mansour M.; Rydningen, Tom Arne; Kjølhamar, Bent (29 iunie 2023). „Paleobathymetric reconstructions of the SW Barents Seaway and their implications for Atlantic–Arctic ocean circulation”. Communications Earth & Environment^⁠(d) (în engleză). 4 (1): 231. Bibcode:2023ComEE...4..231L. doi:10.1038/s43247-023-00899-y. ISSN 2662-4435. Accesat în 12 octombrie 2023.

[23] Methner, Katharina; Campani, Marion; Fiebig, Jens; Löffler, Niklas; Kempf, Oliver; Mulch, Andreas (14 mai 2020). „Middle Miocene long-term continental temperature change in and out of pace with marine climate records”. Scientific Reports^⁠(d). 10 (1): 7989. Bibcode:2020NatSR..10.7989M. doi:10.1038/s41598-020-64743-5. PMC 7224295 . PMID 32409728.

[24] You, Y. (17 februarie 2010). „Climate-model evaluation of the contribution of sea-surface temperature and carbon dioxide to the Middle Miocene Climate Optimum as a possible analogue of future climate change”. Australian Journal of Earth Sciences^⁠(d) (în engleză). 57 (2): 207–219. Bibcode:2010AuJES..57..207Y. doi:10.1080/08120090903521671. ISSN 0812-0099. Accesat în 4 septembrie 2023.

[DeepTimePerspectiveCO2-25] Retallack, Gregory J.; Conde, Giselle D. (iunie 2020). „Deep time perspective on rising atmospheric CO2”. Global and Planetary Change^⁠(d). 189: 103177. Bibcode:2020GPC...18903177R. doi:10.1016/j.gloplacha.2020.103177. Accesat în 5 iunie 2023.

[ChristopherScotese-26] Scotese, Christopher R.; Song, Haijun; Mills, Benjamin J.W.; van der Meer, Douwe G. (aprilie 2021). „Phanerozoic paleotemperatures: The earth's changing climate during the last 540 million years” (PDF). Earth-Science Reviews^⁠(d). 215: 103503. Bibcode:2021ESRv..21503503S. doi:10.1016/j.earscirev.2021.103503. ISSN 0012-8252.

[27] Greenop, Rosanna; Sodian, Sindia M.; Henehan, Michael J.; Wilson, Paul A.; Lear, Caroline H.; Foster, Gavin L. (18 ianuarie 2019). „Orbital Forcing, Ice Volume, and CO2 Across the Oligocene-Miocene Transition”. Paleoclimatology and Paleoceanography. 34 (3): 316–328. Bibcode:2019PaPa...34..316G. doi:10.1029/2018PA003420. Accesat în 5 aprilie 2023.

[28] Roth-Nebelsick, A.; Utescher, T.; Mosbrugger, V.; Diester-Haass, L.; Walther, T. (20 martie 2004). „Changes in atmospheric CO2 concentrations and climate from the Late Eocene to Early Miocene: palaeobotanical reconstruction based on fossil floras from Saxony, Germany”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 205 (1–2): 43–67. Bibcode:2004PPP...205...43R. doi:10.1016/j.palaeo.2003.11.014. Accesat în 20 iulie 2023.

[GoedertEtAl2017-29] Goedert, Jean; Amiot, Romain; Arnaut-Godet, Florent; Cuny, Gilles; Fourel, François; Hernandez, Jean-Alexis; Pedreira-Segade, Ulysse; Lécuyer, Christophe (1 septembrie 2017). „Miocene (Burdigalian) seawater and air temperatures estimated from the geochemistry of fossil remains from the Aquitaine Basin, France”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). 481: 14–28. Bibcode:2017PPP...481...14G. doi:10.1016/j.palaeo.2017.04.024. Accesat în 30 noiembrie 2022.

[30] Greenop, Rosanna; Foster, Gavin L.; Wilson, Paul A.; Lear, Caroline H. (11 august 2014). „Middle Miocene climate instability associated with high-amplitude CO2 variability”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d). 29 (9): 845–853. Bibcode:2014PalOc..29..845G. doi:10.1002/2014PA002653. Accesat în 5 aprilie 2023.

[31] You, Y.; Huber, M.; Müller, R. D.; Poulsen, C. J.; Ribbe, J. (19 februarie 2009). „Simulation of the Middle Miocene Climate Optimum”. Geophysical Research Letters^⁠(d) (în engleză). 36 (4): 1–5. Bibcode:2009GeoRL..36.4702Y. doi:10.1029/2008GL036571. ISSN 0094-8276. Accesat în 4 septembrie 2023.

[32] Armstrong McKay, David I.; Tyrrell, Toby; Wilson, Paul A.; Foster, Gavin L. (1 octombrie 2014). „Estimating the impact of the cryptic degassing of Large Igneous Provinces: A mid-Miocene case-study”. Earth and Planetary Science Letters^⁠(d). 403: 254–262. Bibcode:2014E&PSL.403..254A. doi:10.1016/j.epsl.2014.06.040. Accesat în 29 aprilie 2023.

[33] Holbourn, Ann; Kuhnt, Wolfgang; Kochhann, Karlos G.D.; Andersen, Nils; Sebastian Meier, K.J. (1 februarie 2015). „Global perturbation of the carbon cycle at the onset of the Miocene Climatic Optimum”. Geology^⁠(d) (în engleză). 43 (2): 123–126. Bibcode:2015Geo....43..123H. doi:10.1130/G36317.1. ISSN 1943-2682. Accesat în 4 septembrie 2023.

[34] Goto, Kosuke T.; Tejada, Maria Luisa G.; Tajika, Eiichi; Suzuki, Katsuhiko (26 ianuarie 2023). „Enhanced magmatism played a dominant role in triggering the Miocene Climatic Optimum”. Communications Earth & Environment^⁠(d) (în engleză). 4 (1): 21. Bibcode:2023ComEE...4...21G. doi:10.1038/s43247-023-00684-x. ISSN 2662-4435. Accesat în 26 noiembrie 2023.

[35] Henrot, A.-J.; François, L.; Favre, E.; Butzin, M.; Ouberdous, M.; Munhoven, G. (21 octombrie 2010). „Effects of CO2, continental distribution, topography and vegetation changes on the climate at the Middle Miocene: a model study”. Climate of the Past^⁠(d). 6 (5): 675–694. Bibcode:2010CliPa...6..675H. doi:10.5194/cp-6-675-2010. Accesat în 21 aprilie 2023.

[36] Goldner, A.; Herold, N.; Huber, M. (13 martie 2014). „The challenge of simulating the warmth of the mid-Miocene climatic optimum in CESM1”. Climate of the Past^⁠(d) (în engleză). 10 (2): 523–536. Bibcode:2014CliPa..10..523G. doi:10.5194/cp-10-523-2014. ISSN 1814-9332. Accesat în 4 septembrie 2023.

[37] Kroh, Andreas (14 septembrie 2007). „Climate changes in the Early to Middle Miocene of the Central Paratethys and the origin of its echinoderm fauna”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d). Miocene Climate in Europe - patterns and evolution. First synthesis of NECLIME. 253 (1): 169–207. Bibcode:2007PPP...253..169K. doi:10.1016/j.palaeo.2007.03.039. ISSN 0031-0182. Accesat în 12 octombrie 2023.

[38] Warny, Sophie; Askin, Rosemary A.; Hannah, Michael J.; Mohr, Barbara A.R.; Raine, J. Ian; Harwood, David M.; Florindo, Fabio; the SMS Science Team (1 octombrie 2009). „Palynomorphs from a sediment core reveal a sudden remarkably warm Antarctica during the middle Miocene”. Geology^⁠(d) (în engleză). 37 (10): 955–958. Bibcode:2009Geo....37..955W. doi:10.1130/G30139A.1. ISSN 1943-2682. Accesat în 4 septembrie 2023.

[39] Shevenell, Amelia E.; Kennett, James P.; Lea, David W. (17 septembrie 2004). „Middle Miocene Southern Ocean Cooling and Antarctic Cryosphere Expansion”. Science (în engleză). 305 (5691): 1766–1770. Bibcode:2004Sci...305.1766S. doi:10.1126/science.1100061. ISSN 0036-8075. PMID 15375266. Accesat în 5 aprilie 2023.

[40] Mathew, Manoj; Makhankova, Adelya; Menier, David; Sautter, Benjamin; Betzler, Christian; Pierson, Bernard (28 aprilie 2020). „The emergence of Miocene reefs in South China Sea and its resilient adaptability under varying eustatic, climatic and oceanographic conditions”. Scientific Reports^⁠(d). 10 (1): 7141. Bibcode:2020NatSR..10.7141M. doi:10.1038/s41598-020-64119-9. PMC 7189246 . PMID 32346046. Accesat în 23 aprilie 2023.

[41] Flower, Benjamin P.; Kennett, James P. (aprilie 1994). „The middle Miocene climatic transition: East Antarctic ice sheet development, deep ocean circulation and global carbon cycling”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology^⁠(d) (în engleză). 108 (3–4): 537–555. Bibcode:1994PPP...108..537F. doi:10.1016/0031-0182(94)90251-8. Accesat în 4 septembrie 2023.

[42] Tian, Jun; Zhao, Quanhong; Wang, Pinxian; Li, Qianyu; Cheng, Xinrong (septembrie 2008). „Astronomically modulated Neogene sediment records from the South China Sea: NEOGENE BENTHIC ISOTOPES”. Paleoceanography and Paleoclimatology^⁠(d) (în engleză). 23 (3): 1–20. doi:10.1029/2007PA001552. Accesat în 19 septembrie 2023.

[ZhangEtAl2022-43] Zhang, Rui; Li, Xiaojuan; Xu, Yong; Li, Jianxian; Sun, Lu; Yue, Leping; Pan, Feng; Xian, Feng; Wei, Xiaohao (10 ianuarie 2022). „The 173-kyr Obliquity Cycle Pacing the Asian Monsoon in the Eastern Chinese Loess Plateau From Late Miocene to Pliocene”. Geophysical Research Letters^⁠(d). 49 (2). Bibcode:2022GeoRL..4997008Z. doi:10.1029/2021GL097008. Accesat în 20 martie 2023.

[44] Larsen, H. C.; Saunders, A. D.; Clift, P. D.; Beget, J.; Wei, W.; Spezzaferri, S. (13 mai 1994). „Seven Million Years of Glaciation in Greenland”. Science. 264 (5161): 952–955. Bibcode:1994Sci...264..952L. doi:10.1126/science.264.5161.952. PMID 17830083.

[45] John, Kristen E. K. St.; Krissek, Lawrence A. (28 iunie 2008). „The late Miocene to Pleistocene ice-rafting history of southeast Greenland”. Boreas^⁠(d). 31 (1): 28–35. doi:10.1111/j.1502-3885.2002.tb01053.x.

[46] Funder, Svend; Abrahamsen, Niels; Bennike, Ole; Feyling-Hanssen, Rolf W. (1 august 1985). „Forested Arctic: Evidence from North Greenland”. Geology^⁠(d). 13 (8): 542–546. Bibcode:1985Geo....13..542F. doi:10.1130/0091-7613(1985)13<542:FAEFNG>2.0.CO;2.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-[[Fișier:Late Miocene Europe.jpg|miniatura|Europa în Miocenul târziu ]]
+[[Fișier:Late Miocene Europe.jpg|miniatura|300px
+|Europa în miocenul târziu ]]
-'''Miocenul''' este prima [[Scara timpului geologic|epocă geologică]] a perioadei [[Neogen|neogene]] și se extinde de la aproximativ 23.03 până la 5,333 milioane de ani în urmă (Ma). Miocenul a fost numit de geologul scoțian [[Charles Lyell]]; numele provine de la cuvintele grecești μείων (''meíōn'', „mai puțin”) și καινός (''kainós'', „nou”)<ref>See:
+'''Miocenul''' este prima [[Scara timpului geologic|epocă geologică]] a perioadei [[Neogen|neogene]] și se extinde de la aproximativ 23.03 până la 5,333 milioane de ani în urmă (Ma). Miocenul a fost numit de geologul scoțian [[Charles Lyell]]; numele provine de la cuvintele grecești μείων (''meíōn'', „mai puțin”) și καινός (''kainós'', „nou”)<ref>See:
-</ref><ref name="OnlineEtDict">{{OEtymD|Miocene}}</ref> și înseamnă „mai puțin recent” deoarece are cu 18% mai puține nevertebrate marine moderne decât [[Pliocen|pliocenul]].<ref>{{Citat carte|nume=Lyell|prenume=Charles|titlu=Principles of Geology, …|dată=1833|volum=3|editură=John Murray|locul-publicării=London, England|pagină=54|url=https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=hvd.32044103125555;view=1up;seq=104}}</ref> Miocenul este precedat de [[oligocen]] și este urmat de [[pliocen]] .
+</ref><ref name="OnlineEtDict">{{OEtymD|Miocene}}</ref> și înseamnă „mai puțin recent” deoarece are cu 18% mai puține nevertebrate marine moderne decât [[Pliocen|pliocenul]].<ref>{{Citat carte|nume=Lyell|prenume=Charles|titlu=Principles of Geology, …|dată=1833|volum=3|editură=John Murray|locul-publicării=London, England|pagină=54|url=https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=hvd.32044103125555;view=1up;seq=104}}</ref> Miocenul este precedat de [[oligocen]] și este urmat de [[pliocen]].
-Pe măsură ce Pământul a trecut de la oligocen prin miocen la pliocen, clima s-a răcit încet până la o serie de [[Glaciațiune|ere glaciare]].<ref name="ReconstructingTerrestrialPalaeoclimates">{{Citat revistă|nume=Gibson|nume2=McCoy|nume3=O'Keefe|nume4=Otaño|nume5=Warny|nume6=Pound|prenume=M. E.|prenume2=J.|prenume3=J. M. K.|prenume4=N. B. Nuñez|prenume5=S.|prenume6=M. J.|dată=2022|titlu=Reconstructing Terrestrial Paleoclimates: A Comparison of the Co-Existence Approach, Bayesian and Probability Reconstruction Techniques Using the UK Neogene|journal=[[Paleoceanography and Paleoclimatology]]|volum=37|număr=2|pagini=e2021PA004358|bibcode=2022PaPa...37.4358G|doi=10.1029/2021PA004358}}</ref><ref name="TheFutureOfThePast">{{Citat revistă|nume=Steinthorsdottir|nume2=Coxall|nume3=Boer|nume4=Huber|nume5=Barbolini|nume6=Bradshaw|nume7=Burls|nume8=Feakins|nume9=Gasson|prenume=M.|prenume2=H. K.|prenume3=A. M. de|prenume4=M.|prenume5=N.|prenume6=C. D.|prenume7=N. J.|prenume8=S. J.|prenume9=E.|dată=2021|titlu=The Miocene: The Future of the Past|journal=[[Paleoceanography and Paleoclimatology]]|volum=36|număr=4|pagini=e2020PA004037|bibcode=2021PaPa...36.4037S|doi=10.1029/2020PA004037}}</ref> Granițele miocenului nu sunt marcate de un singur eveniment global distinct, ci constau mai degrabă din granițe definite regional între oligocenul mai cald și epoca pliocenă mai rece.
+Pe măsură ce Pământul a trecut de la oligocen prin miocen la pliocen, clima s-a răcit încet până la o serie de [[Glaciațiune|ere glaciare]].<ref name="ReconstructingTerrestrialPalaeoclimates">{{Citat revistă|nume=Gibson|nume2=McCoy|nume3=O'Keefe|nume4=Otaño|nume5=Warny|nume6=Pound|prenume=M. E.|prenume2=J.|prenume3=J. M. K.|prenume4=N. B. Nuñez|prenume5=S.|prenume6=M. J.|dată=2022|titlu=Reconstructing Terrestrial Paleoclimates: A Comparison of the Co-Existence Approach, Bayesian and Probability Reconstruction Techniques Using the UK Neogene|journal={{Ill-wd|Q96320731|3=Paleoceanography and Paleoclimatology}}|volum=37|număr=2|pagini=e2021PA004358|bibcode=2022PaPa...37.4358G|doi=10.1029/2021PA004358}}</ref><ref name="TheFutureOfThePast">{{Citat revistă|nume=Steinthorsdottir|nume2=Coxall|nume3=Boer|nume4=Huber|nume5=Barbolini|nume6=Bradshaw|nume7=Burls|nume8=Feakins|nume9=Gasson|prenume=M.|prenume2=H. K.|prenume3=A. M. de|prenume4=M.|prenume5=N.|prenume6=C. D.|prenume7=N. J.|prenume8=S. J.|prenume9=E.|dată=2021|titlu=The Miocene: The Future of the Past|journal={{Ill-wd|Q96320731|3=Paleoceanography and Paleoclimatology}}|volum=36|număr=4|pagini=e2020PA004037|bibcode=2021PaPa...36.4037S|doi=10.1029/2020PA004037}}</ref> Granițele miocenului nu sunt marcate de un singur eveniment global distinct, ci constau mai degrabă din granițe definite regional între oligocenul mai cald și epoca pliocenă mai rece.
 În miocenul timpuriu Afro-Arabia s-a ciocnit cu Eurasia, întrerupând legătura dintre Oceanul Mediteran și Oceanul Indian și permițând să aibă loc un schimb faunistic între Eurasia și Africa, inclusiv răspândirea [[Proboscidieni|proboscidienilor]] în Eurasia. În miocenul târziu conexiunile dintre Atlantic și Mediterană s-au închis, ceea ce a făcut ca Marea Mediterană să se evapore aproape complet, un eveniment numit [[Criza messiniană|criza de salinitate messiniană]]. [[Strâmtoarea Gibraltar]] s-a deschis și Marea Mediterană s-a reumplut la limita dintre miocen și pliocen, un eveniment numit potopul zanclean.
@@ Linia 15: / Linia 16: @@
 == Subdiviziuni ==
-Vârstele faunistice din miocen de la cea mai recentă la cea mai veche sunt de obicei denumite conform Comisiei Internaționale pentru Stratigrafie:<ref name="ICS-Chart">{{Citat web|url=https://stratigraphy.org/ICSchart/ChronostratChart2021-10.pdf|titlu=International Chronostratigraphic Chart|publisher=[[International Commission on Stratigraphy]]|accessdate=12 November 2021}}</ref>
+Vârstele faunistice din miocen de la cea mai recentă la cea mai veche sunt de obicei denumite conform Comisiei Internaționale pentru Stratigrafie:<ref name="ICS-Chart">{{Citat web|url=https://stratigraphy.org/ICSchart/ChronostratChart2021-10.pdf|titlu=International Chronostratigraphic Chart|publisher={{Ill-wd|Q402104|3=International Commission on Stratigraphy}}|accessdate=12 November 2021}}</ref>
 {|
 !Subepocă
@@ Linia 54: / Linia 55: @@
 == Paleogeografie ==
 [[Fișier:Sea_of_Japan_Early_Miocene_map.svg|stanga|miniatura| Japonia în miocenul timpuriu]]
-[[Fișier:Late_Miocene_Europe.jpg|miniatura| Mediterana în Miocenul târziu]]
+[[Fișier:Late_Miocene_Europe.jpg|miniatura| Mediterana în miocenul târziu]]
-Continentele au continuat să se îndrepte spre pozițiile lor actuale. Dintre caracteristicile geologice moderne lipsea doar istmul dintre [[America de Sud]] și [[America de Nord]],<ref>{{Citat revistă|nume=Stange|nume2=Sánchez-Villagra|nume3=Salzburger|nume4=Matschiner|prenume=Madlen|prenume2=Marcelo R|prenume3=Walter|prenume4=Michael|dată=1 July 2018|titlu=Bayesian Divergence-Time Estimation with Genome-Wide Single-Nucleotide Polymorphism Data of Sea Catfishes (Ariidae) Supports Miocene Closure of the Panamanian Isthmus|journal=[[Systematic Biology]]|volum=67|număr=4|pagini=681–699|pmid=29385552|pmc=6005153|doi=10.1093/sysbio/syy006}}</ref> deși America de Sud se apropia de [[Subducție|zona de subducție]] vestică din [[Oceanul Pacific]], provocând atât ridicarea [[Anzii Cordilieri|Anzilor]], cât și o extindere spre sud a [[Mesoamerica|peninsulei mesoamericane]].<ref>{{Citat carte|nume=Torsvik|prenume=Trond H.|nume2=Cocks|prenume2=L. Robin M.|titlu=Earth history and palaeogeography|dată=2017|editură=[[Cambridge University Press]]|locul-publicării=Cambridge, United Kingdom|isbn=978-1-107-10532-4|pagină=264}}</ref>
+Continentele au continuat să se îndrepte spre pozițiile lor actuale. Dintre caracteristicile geologice moderne lipsea doar istmul dintre [[America de Sud]] și [[America de Nord]],<ref>{{Citat revistă|nume=Stange|nume2=Sánchez-Villagra|nume3=Salzburger|nume4=Matschiner|prenume=Madlen|prenume2=Marcelo R|prenume3=Walter|prenume4=Michael|dată=1 July 2018|titlu=Bayesian Divergence-Time Estimation with Genome-Wide Single-Nucleotide Polymorphism Data of Sea Catfishes (Ariidae) Supports Miocene Closure of the Panamanian Isthmus|journal={{Ill-wd|Q7663761|3=Systematic Biology}}|volum=67|număr=4|pagini=681–699|pmid=29385552|pmc=6005153|doi=10.1093/sysbio/syy006}}</ref> deși America de Sud se apropia de [[Subducție|zona de subducție]] vestică din [[Oceanul Pacific]], provocând atât ridicarea [[Anzii Cordilieri|Anzilor]], cât și o extindere spre sud a [[Mesoamerica|peninsulei mesoamericane]].<ref>{{Citat carte|nume=Torsvik|prenume=Trond H.|nume2=Cocks|prenume2=L. Robin M.|titlu=Earth history and palaeogeography|dată=2017|editură=[[Cambridge University Press]]|locul-publicării=Cambridge, United Kingdom|isbn=978-1-107-10532-4|pagină=264}}</ref>
 Ridicarea munților avea loc în vestul [[America de Nord|Americii de Nord]], [[Europa]] și [[Asia de Est]].{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=261-264}} Sedimentele din miocen, atât cele continentale, cât și cele marine, sunt obișnuite în întreaga lume, cu aflorimente marine obișnuite în apropierea țărmurilor moderne. Expunerile continentale bine studiate pot fi întâlnite în [[Marile Câmpii]] ale Americii de Nord și în [[Argentina]].
-Tendința globală a fost spre creșterea aridității cauzată în primul rând de răcirea globală care a redus capacitatea atmosferei de a absorbi umiditatea,{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=267}} mai ales începând cu 7-8 milioane de ani în urmă.<ref name="JiaEtAl2020">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Wu|nume3=Zhu|nume4=Li|nume5=Zhang|nume6=Yu|nume7=Sun|prenume=Yunxia|prenume2=Haibin|prenume3=Shuya|prenume4=Qin|prenume5=Chunxia|prenume6=Yanyan|prenume7=Aizhi|dată=1 November 2020|titlu=Cenozoic aridification in Northwest China evidenced by paleovegetation evolution|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0031018220303527|journal=[[Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology]]|volum=557|pagină=109907|bibcode=2020PPP...55709907J|doi=10.1016/j.palaeo.2020.109907|access-date=30 November 2022}}</ref> Ridicarea [[Africa Răsăriteană|Africii de Est]] la sfârșitul miocenului era responsabilă în parte pentru reducerea [[Pădure tropicală|pădurilor tropicale]] din acea regiune,<ref>{{Citat revistă|nume=Wichura|nume2=Bousquet|nume3=Oberhänsli|nume4=Strecker|nume5=Trauth|prenume=Henry|prenume2=Romain|prenume3=Roland|prenume4=Manfred R.|prenume5=Martin H.|dată=June 2010|titlu=Evidence for middle Miocene uplift of the East African Plateau|journal=[[Geology (journal)|Geology]]|volum=38|număr=6|pagini=543–546|bibcode=2010Geo....38..543W|doi=10.1130/G31022.1}}</ref> iar [[Australia]] a devenit mai uscată după ce a intrat într-o zonă cu precipitații scăzute la miocenul târziu.<ref>{{Citat revistă|nume=Mao|nume2=Retallack|prenume=Xuegang|prenume2=Gregory|dată=January 2019|titlu=Late Miocene drying of central Australia|journal=[[Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology]]|volum=514|pagini=292–304|bibcode=2019PPP...514..292M|doi=10.1016/j.palaeo.2018.10.008}}</ref>
+Tendința globală a fost spre creșterea aridității cauzată în primul rând de răcirea globală care a redus capacitatea atmosferei de a absorbi umiditatea,{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=267}} mai ales începând cu 7-8 milioane de ani în urmă.<ref name="JiaEtAl2020">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Wu|nume3=Zhu|nume4=Li|nume5=Zhang|nume6=Yu|nume7=Sun|prenume=Yunxia|prenume2=Haibin|prenume3=Shuya|prenume4=Qin|prenume5=Chunxia|prenume6=Yanyan|prenume7=Aizhi|dată=1 November 2020|titlu=Cenozoic aridification in Northwest China evidenced by paleovegetation evolution|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0031018220303527|journal={{Ill-wd|Q7126415|3=Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology}}|volum=557|pagină=109907|bibcode=2020PPP...55709907J|doi=10.1016/j.palaeo.2020.109907|access-date=30 November 2022}}</ref> Ridicarea [[Africa Răsăriteană|Africii de Est]] la sfârșitul miocenului era responsabilă în parte pentru reducerea [[Pădure tropicală|pădurilor tropicale]] din acea regiune,<ref>{{Citat revistă|nume=Wichura|nume2=Bousquet|nume3=Oberhänsli|nume4=Strecker|nume5=Trauth|prenume=Henry|prenume2=Romain|prenume3=Roland|prenume4=Manfred R.|prenume5=Martin H.|dată=June 2010|titlu=Evidence for middle Miocene uplift of the East African Plateau|journal={{Ill-wd|Q5535339|3=Geology}}|volum=38|număr=6|pagini=543–546|bibcode=2010Geo....38..543W|doi=10.1130/G31022.1}}</ref> iar [[Australia]] a devenit mai uscată după ce a intrat într-o zonă cu precipitații scăzute la miocenul târziu.<ref>{{Citat revistă|nume=Mao|nume2=Retallack|prenume=Xuegang|prenume2=Gregory|dată=January 2019|titlu=Late Miocene drying of central Australia|journal={{Ill-wd|Q7126415|3=Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology}}|volum=514|pagini=292–304|bibcode=2019PPP...514..292M|doi=10.1016/j.palaeo.2018.10.008}}</ref>
 === Eurasia ===
-Placa Indiană a continuat să se scufunde sub [[Placa Eurasiatică]], creând noi [[Lanț montan|lanțuri muntoase]] și ridicând [[Platoul Tibet|Podișul Tibetan]], ducând la umbre pluviometrice și aridificarea interiorului asiatic<ref name="JiaEtAl2020">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Wu|nume3=Zhu|nume4=Li|nume5=Zhang|nume6=Yu|nume7=Sun|prenume=Yunxia|prenume2=Haibin|prenume3=Shuya|prenume4=Qin|prenume5=Chunxia|prenume6=Yanyan|prenume7=Aizhi|dată=1 November 2020|titlu=Cenozoic aridification in Northwest China evidenced by paleovegetation evolution|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0031018220303527|journal=[[Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology]]|volum=557|pagină=109907|bibcode=2020PPP...55709907J|doi=10.1016/j.palaeo.2020.109907|access-date=30 November 2022}}</ref> [[Tian-Șan]] a experimentat o ridicare semnificativă în miocenul târziu, împiedicând alizeele să ajungă în [[bazinul Tarim]] și uscându-l ca urmare.<ref>{{Citat revistă|nume=Chang|nume2=Glorie|nume3=Qiu|nume4=Min|nume5=Xiao|nume6=Xu|prenume=Jian|prenume2=Stijn|prenume3=Nansheng|prenume4=Kyoungwon|prenume5=Yao|prenume6=Wei|dată=28 December 2020|titlu=Late Miocene (10.0~6.0 Ma) Rapid Exhumation of the Chinese South Tianshan: Implications for the Timing of Aridification in the Tarim Basin|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2020GL090623|journal=[[Geophysical Research Letters]]|volum=48|număr=3|pagini=1–11|doi=10.1029/2020GL090623|access-date=21 May 2023}}</ref>
+Placa Indiană a continuat să se scufunde sub [[Placa Eurasiatică]], creând noi [[Lanț montan|lanțuri muntoase]] și ridicând [[Platoul Tibet|Podișul Tibetan]], ducând la umbre pluviometrice și aridificarea interiorului asiatic<ref name="JiaEtAl2020"/> [[Tian-Șan]] a experimentat o ridicare semnificativă în miocenul târziu, împiedicând alizeele să ajungă în [[bazinul Tarim]] și uscându-l ca urmare.<ref>{{Citat revistă|nume=Chang|nume2=Glorie|nume3=Qiu|nume4=Min|nume5=Xiao|nume6=Xu|prenume=Jian|prenume2=Stijn|prenume3=Nansheng|prenume4=Kyoungwon|prenume5=Yao|prenume6=Wei|dată=28 December 2020|titlu=Late Miocene (10.0~6.0 Ma) Rapid Exhumation of the Chinese South Tianshan: Implications for the Timing of Aridification in the Tarim Basin|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2020GL090623|journal={{Ill-wd|Q5535576|3=Geophysical Research Letters}}|volum=48|număr=3|pagini=1–11|doi=10.1029/2020GL090623|access-date=21 May 2023}}</ref>
-La începutul miocenului marginea nordică a Plăcii arabe, pe atunci parte a continentului african, s-a ciocnit cu Eurasia; ca urmare, Oceanul [[Oceanul Tethys|Tethys]] a continuat să se micșoreze și apoi a dispărut pe măsură ce [[Africa]] s-a ciocnit cu [[Eurasia]] în regiunea [[Turcia|turco]]-[[Peninsula Arabică|arabă]].{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=261-264}} Prima etapă a acestei închideri a avut loc la 20 Ma, reducând schimbul de apă cu 90%, iar cea de-a doua etapă a avut loc în jurul a 13,8 Ma, și a coincis cu o extindere majoră a ghețarilor antarctici.<ref>{{Citat revistă|nume=Bialik|nume2=Frank|nume3=Betzler|nume4=Zammit|nume5=Waldmann|prenume=Or M.|prenume2=Martin|prenume3=Christian|prenume4=Ray|prenume5=Nicolas D.|dată=20 June 2019|titlu=Two-step closure of the Miocene Indian Ocean Gateway to the Mediterranean|journal=[[Scientific Reports]]|volum=9|număr=1|pagină=8842|pmid=31222018|pmc=6586870|bibcode=2019NatSR...9.8842B|doi=10.1038/s41598-019-45308-7}}</ref> Aceasta a întrerupt legătura dintre Oceanul Indian și Marea Mediterană și a format legătura terestră actuală dintre Afro-Arabia și Eurasia. <ref>{{Citat revistă|nume=Torfstein|nume2=Steinberg|prenume=Adi|prenume2=Josh|dată=14 August 2020|titlu=The Oligo–Miocene closure of the Tethys Ocean and evolution of the proto-Mediterranean Sea|url=https://www.researchgate.net/publication/343661439|journal=[[Scientific Reports]]|volum=10|număr=1|pagină=13817|language=en|issn=2045-2322|pmid=32796882|pmc=7427807|doi=10.1038/s41598-020-70652-4|access-date=4 September 2023}}</ref> [[Orogeneză|Ridicarea ulterioară a munților]] din regiunea de vest [[Marea Mediterană|a Mediteranei]] și o scădere globală a nivelului mării s-au combinat pentru a provoca o secare temporară a Mării Mediterane (cunoscută sub numele de [[Criza messiniană|criza messiniană de salinitate]]) pe la sfârșitul miocenului.{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=259, 267, 287}} [[Marea Sarmatică|Paratethys]] a suferit o transgresiune semnificativă pe la începutul miocenului mijlociu.<ref>{{Citat revistă|nume=Hohenegger|nume2=Roegl|nume3=Coric|nume4=Pervesler|nume5=Lirer|nume6=Roetzel|nume7=Scholger|nume8=Stingl|prenume=Johann|prenume2=Fred|prenume3=Stjepan|prenume4=Peter|prenume5=Fabrizio|prenume6=Reinhard|prenume7=Robert|prenume8=Karl|dată=January 2009|titlu=The Styrian Basin: A key to the Middle Miocene (Badenian/Langhian) Central Paratethys transgressions|url=https://www.researchgate.net/publication/258629954|journal=Austrian Journal of Earth Sciences|volum=102|număr=1|pagini=102–132|access-date=29 January 2023}}</ref> Pe la 13,8 Ma, în timpul unei scăderi globale a nivelului mării, Paratethys de Est a fost separat de oceanul global prin închiderea strâmtorii Bârlad, transformându-l efectiv într-un lac cu apă sărată. Între 13,8 și 13,36 Ma  în Paratethys central, izolat de sursele de apă dulce prin separarea sa de Paratethys de Est, a urmat o perioadă de evaporită similară cu [[criza messiniană]] de mai târziu. Din 13.36 până în 12.65 Ma Paratethys Central a fost caracterizat de condiții marine deschise, înainte ca redeschiderea strâmtorii Bârlad să aibă ca rezultat trecerea la condiții salmastro-marine în Paratethys Central, determinând Extincția Badenian-Sarmată. Ca urmare a redeschiderii strâmtorii Bârlad nivelul Paratethysului de Est a scăzut, devenind o mare din nou.<ref>{{Citat revistă|nume=Simon|nume2=Palcu|nume3=Meijer|nume4=Krijgsman|prenume=Dirk|prenume2=Dan|prenume3=Paul|prenume4=Wout|dată=7 December 2018|titlu=The sensitivity of middle Miocene paleoenvironments to changing marine gateways in Central Europe|url=https://pubs.geoscienceworld.org/gsa/geology/article/47/1/35/567589/The-sensitivity-of-middle-Miocene|journal=[[Geology (journal)|Geology]]|volum=47|număr=1|pagini=35–38|doi=10.1130/G45698.1|access-date=7 January 2023}}</ref>
+La începutul miocenului marginea nordică a Plăcii arabe, pe atunci parte a continentului african, s-a ciocnit cu Eurasia; ca urmare, Oceanul [[Oceanul Tethys|Tethys]] a continuat să se micșoreze și apoi a dispărut pe măsură ce [[Africa]] s-a ciocnit cu [[Eurasia]] în regiunea [[Turcia|turco]]-[[Peninsula Arabică|arabă]].{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=261-264}} Prima etapă a acestei închideri a avut loc la 20 Ma, reducând schimbul de apă cu 90%, iar cea de-a doua etapă a avut loc în jurul a 13,8 Ma, și a coincis cu o extindere majoră a ghețarilor antarctici.<ref>{{Citat revistă|nume=Bialik|nume2=Frank|nume3=Betzler|nume4=Zammit|nume5=Waldmann|prenume=Or M.|prenume2=Martin|prenume3=Christian|prenume4=Ray|prenume5=Nicolas D.|dată=20 June 2019|titlu=Two-step closure of the Miocene Indian Ocean Gateway to the Mediterranean|journal={{Ill-wd|Q2261792|3=Scientific Reports}}|volum=9|număr=1|pagină=8842|pmid=31222018|pmc=6586870|bibcode=2019NatSR...9.8842B|doi=10.1038/s41598-019-45308-7}}</ref> Aceasta a întrerupt legătura dintre Oceanul Indian și Marea Mediterană și a format legătura terestră actuală dintre Afro-Arabia și Eurasia. <ref>{{Citat revistă|nume=Torfstein|nume2=Steinberg|prenume=Adi|prenume2=Josh|dată=14 August 2020|titlu=The Oligo–Miocene closure of the Tethys Ocean and evolution of the proto-Mediterranean Sea|url=https://www.researchgate.net/publication/343661439|journal={{Ill-wd|Q2261792|3=Scientific Reports}}|volum=10|număr=1|pagină=13817|language=en|issn=2045-2322|pmid=32796882|pmc=7427807|doi=10.1038/s41598-020-70652-4|access-date=4 September 2023}}</ref> [[Orogeneză|Ridicarea ulterioară a munților]] din regiunea de vest [[Marea Mediterană|a Mediteranei]] și o scădere globală a nivelului mării s-au combinat pentru a provoca o secare temporară a Mării Mediterane (cunoscută sub numele de [[Criza messiniană|criza messiniană de salinitate]]) pe la sfârșitul miocenului.{{Sfn|Torsvik|Cocks|2017|p=259, 267, 287}} [[Marea Sarmatică|Paratethys]] a suferit o transgresiune semnificativă pe la începutul miocenului mijlociu.<ref>{{Citat revistă|nume=Hohenegger|nume2=Roegl|nume3=Coric|nume4=Pervesler|nume5=Lirer|nume6=Roetzel|nume7=Scholger|nume8=Stingl|prenume=Johann|prenume2=Fred|prenume3=Stjepan|prenume4=Peter|prenume5=Fabrizio|prenume6=Reinhard|prenume7=Robert|prenume8=Karl|dată=January 2009|titlu=The Styrian Basin: A key to the Middle Miocene (Badenian/Langhian) Central Paratethys transgressions|url=https://www.researchgate.net/publication/258629954|journal=Austrian Journal of Earth Sciences|volum=102|număr=1|pagini=102–132|access-date=29 January 2023}}</ref> Pe la 13,8 Ma, în timpul unei scăderi globale a nivelului mării, Paratethys de Est a fost separat de oceanul global prin închiderea strâmtorii Bârlad, transformându-l efectiv într-un lac cu apă sărată. Între 13,8 și 13,36 Ma  în Paratethys central, izolat de sursele de apă dulce prin separarea sa de Paratethys de Est, a urmat o perioadă de evaporită similară cu [[criza messiniană]] de mai târziu. Din 13.36 până în 12.65 Ma Paratethys Central a fost caracterizat de condiții marine deschise, înainte ca redeschiderea strâmtorii Bârlad să aibă ca rezultat trecerea la condiții salmastro-marine în Paratethys Central, determinând Extincția Badenian-Sarmată. Ca urmare a redeschiderii strâmtorii Bârlad nivelul Paratethysului de Est a scăzut, devenind o mare din nou.<ref>{{Citat revistă|nume=Simon|nume2=Palcu|nume3=Meijer|nume4=Krijgsman|prenume=Dirk|prenume2=Dan|prenume3=Paul|prenume4=Wout|dată=7 December 2018|titlu=The sensitivity of middle Miocene paleoenvironments to changing marine gateways in Central Europe|url=https://pubs.geoscienceworld.org/gsa/geology/article/47/1/35/567589/The-sensitivity-of-middle-Miocene|journal={{Ill-wd|Q5535339|3=Geology}}|volum=47|număr=1|pagini=35–38|doi=10.1130/G45698.1|access-date=7 January 2023}}</ref>
-Strâmtoarea Fram s-a deschis în miocen și a funcționat ca singura legătură între Atlantic și Oceanul Arctic până în [[cuaternar]]. Datorită ridicării regionale a platformei continentale Calea Maritimă Barenț nu exista în miocen.<ref>{{Citat revistă|nume=Lasabuda|nume2=Hanssen|nume3=Laberg|nume4=Faleide|nume5=Patton|nume6=Abdelmalak|nume7=Rydningen|nume8=Kjølhamar|prenume=Amando P. E.|prenume2=Alfred|prenume3=Jan Sverre|prenume4=Jan Inge|prenume5=Henry|prenume6=Mansour M.|prenume7=Tom Arne|prenume8=Bent|dată=29 June 2023|titlu=Paleobathymetric reconstructions of the SW Barents Seaway and their implications for Atlantic–Arctic ocean circulation|url=https://www.nature.com/articles/s43247-023-00899-y|journal=[[Communications Earth & Environment]]|volum=4|număr=1|pagină=231|language=en|issn=2662-4435|bibcode=2023ComEE...4..231L|doi=10.1038/s43247-023-00899-y|access-date=12 October 2023}}</ref>
+Strâmtoarea Fram s-a deschis în miocen și a funcționat ca singura legătură între Atlantic și Oceanul Arctic până în [[cuaternar]]. Datorită ridicării regionale a platformei continentale Calea Maritimă Barenț nu exista în miocen.<ref>{{Citat revistă|nume=Lasabuda|nume2=Hanssen|nume3=Laberg|nume4=Faleide|nume5=Patton|nume6=Abdelmalak|nume7=Rydningen|nume8=Kjølhamar|prenume=Amando P. E.|prenume2=Alfred|prenume3=Jan Sverre|prenume4=Jan Inge|prenume5=Henry|prenume6=Mansour M.|prenume7=Tom Arne|prenume8=Bent|dată=29 June 2023|titlu=Paleobathymetric reconstructions of the SW Barents Seaway and their implications for Atlantic–Arctic ocean circulation|url=https://www.nature.com/articles/s43247-023-00899-y|journal={{Ill-wd|Q108300527|3=Communications Earth & Environment}}|volum=4|număr=1|pagină=231|language=en|issn=2662-4435|bibcode=2023ComEE...4..231L|doi=10.1038/s43247-023-00899-y|access-date=12 October 2023}}</ref>
 == Clima ==
+[[Fișier:Rattlesnake_Formation_Mural.jpg|miniatura|300x300px| Reproducere a erupției vulcanice din Bazinul Harney, din vestul SUA, reprezentată de Formația Rattlesnake]]
-Climatele au rămas moderat calde, deși lenta răcire globală care mai târziu a culminat cu [[Glaciațiune|glaciațiile]] din [[pleistocen]] a continuat. Cu toate că tendința de răcire pe termen lung era în plină desfășurare, există dovezi ale unei perioade calde în miocen când clima globală rivaliza cu cea din [[oligocen]].{{Necesită citare}} S-a sugerat că clima din miocen să fie un bun analog al climaturilor viitoare create de [[Încălzirea globală|încălzirea antropogenă globală]],<ref name="ReconstructingTerrestrialPalaeoclimates">{{Citat revistă|nume=Gibson|nume2=McCoy|nume3=O'Keefe|nume4=Otaño|nume5=Warny|nume6=Pound|prenume=M. E.|prenume2=J.|prenume3=J. M. K.|prenume4=N. B. Nuñez|prenume5=S.|prenume6=M. J.|dată=2022|titlu=Reconstructing Terrestrial Paleoclimates: A Comparison of the Co-Existence Approach, Bayesian and Probability Reconstruction Techniques Using the UK Neogene|journal=[[Paleoceanography and Paleoclimatology]]|volum=37|număr=2|pagini=e2021PA004358|bibcode=2022PaPa...37.4358G|doi=10.1029/2021PA004358}}</ref> aceasta fiind deosebit de adevărat cu privire la clima globală din timpul Optimului Climatic din Miocenul Mijlociu (MMCO),<ref name="TheFutureOfThePast">{{Citat revistă|nume=Steinthorsdottir|nume2=Coxall|nume3=Boer|nume4=Huber|nume5=Barbolini|nume6=Bradshaw|nume7=Burls|nume8=Feakins|nume9=Gasson|prenume=M.|prenume2=H. K.|prenume3=A. M. de|prenume4=M.|prenume5=N.|prenume6=C. D.|prenume7=N. J.|prenume8=S. J.|prenume9=E.|dată=2021|titlu=The Miocene: The Future of the Past|journal=[[Paleoceanography and Paleoclimatology]]|volum=36|număr=4|pagini=e2020PA004037|bibcode=2021PaPa...36.4037S|doi=10.1029/2020PA004037}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Methner|nume2=Campani|nume3=Fiebig|nume4=Löffler|nume5=Kempf|nume6=Mulch|prenume=Katharina|prenume2=Marion|prenume3=Jens|prenume4=Niklas|prenume5=Oliver|prenume6=Andreas|dată=14 May 2020|titlu=Middle Miocene long-term continental temperature change in and out of pace with marine climate records|journal=[[Scientific Reports]]|volum=10|număr=1|pagină=7989|pmid=32409728|pmc=7224295|bibcode=2020NatSR..10.7989M|doi=10.1038/s41598-020-64743-5}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=You|prenume=Y.|dată=17 February 2010|titlu=Climate-model evaluation of the contribution of sea-surface temperature and carbon dioxide to the Middle Miocene Climate Optimum as a possible analogue of future climate change|url=http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/08120090903521671|journal=[[Australian Journal of Earth Sciences]]|volum=57|număr=2|pagini=207–219|language=en|issn=0812-0099|bibcode=2010AuJES..57..207Y|doi=10.1080/08120090903521671|access-date=4 September 2023}}</ref> pentru că atunci a fost ultima dată când nivelurile de dioxid de carbon erau comparabile cu cele prognozate pentru cele rezultate din schimbarea antropogenă a climei.<ref name="DeepTimePerspectiveCO2">{{Citat revistă|nume=Retallack|nume2=Conde|prenume=Gregory J.|prenume2=Giselle D.|dată=June 2020|titlu=Deep time perspective on rising atmospheric CO2|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0921818120300680|journal=[[Global and Planetary Change]]|volum=189|pagină=103177|bibcode=2020GPC...18903177R|doi=10.1016/j.gloplacha.2020.103177|access-date=5 June 2023}}</ref>
+Climatele au rămas moderat calde, deși lenta răcire globală care mai târziu a culminat cu [[Glaciațiune|glaciațiile]] din [[pleistocen]] a continuat. Cu toate că tendința de răcire pe termen lung era în plină desfășurare, există dovezi ale unei perioade calde în miocen când clima globală rivaliza cu cea din [[oligocen]].{{Necesită citare}} S-a sugerat că clima din miocen să fie un bun analog al climaturilor viitoare create de [[Încălzirea globală|încălzirea antropogenă globală]],<ref name="ReconstructingTerrestrialPalaeoclimates"/> aceasta fiind deosebit de adevărat cu privire la clima globală din timpul Optimului Climatic din Miocenul Mijlociu (MMCO),<ref name="TheFutureOfThePast"/><ref>{{Citat revistă|nume=Methner|nume2=Campani|nume3=Fiebig|nume4=Löffler|nume5=Kempf|nume6=Mulch|prenume=Katharina|prenume2=Marion|prenume3=Jens|prenume4=Niklas|prenume5=Oliver|prenume6=Andreas|dată=14 May 2020|titlu=Middle Miocene long-term continental temperature change in and out of pace with marine climate records|journal={{Ill-wd|Q2261792|3=Scientific Reports}}|volum=10|număr=1|pagină=7989|pmid=32409728|pmc=7224295|bibcode=2020NatSR..10.7989M|doi=10.1038/s41598-020-64743-5}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=You|prenume=Y.|dată=17 February 2010|titlu=Climate-model evaluation of the contribution of sea-surface temperature and carbon dioxide to the Middle Miocene Climate Optimum as a possible analogue of future climate change|url=http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/08120090903521671|journal={{Ill-wd|Q15716505|3=Australian Journal of Earth Sciences}}|volum=57|număr=2|pagini=207–219|language=en|issn=0812-0099|bibcode=2010AuJES..57..207Y|doi=10.1080/08120090903521671|access-date=4 September 2023}}</ref> pentru că atunci a fost ultima dată când nivelurile de dioxid de carbon erau comparabile cu cele prognozate pentru cele rezultate din schimbarea antropogenă a climei.<ref name="DeepTimePerspectiveCO2">{{Citat revistă|nume=Retallack|nume2=Conde|prenume=Gregory J.|prenume2=Giselle D.|dată=June 2020|titlu=Deep time perspective on rising atmospheric CO2|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0921818120300680|journal={{Ill-wd|Q15759902|3=Global and Planetary Change}}|volum=189|pagină=103177|bibcode=2020GPC...18903177R|doi=10.1016/j.gloplacha.2020.103177|access-date=5 June 2023}}</ref>
+Miocenul a început cu Evenimentul de Răcire din Miocenul Timpuriu (Mi-1) în urmă cu aproximativ 23 de milioane de ani, care a marcat începutul Intervalului Rece din Miocenul Timpuriu (EMCI).<ref name="ChristopherScotese">{{Citat revistă|nume=Scotese|nume2=Song|nume3=Mills|nume4=van der Meer|prenume=Christopher R.|prenume2=Haijun|prenume3=Benjamin J.W.|prenume4=Douwe G.|dată=April 2021|titlu=Phanerozoic paleotemperatures: The earth's changing climate during the last 540 million years|url=https://eprints.whiterose.ac.uk/169823/1/Scotese_etal_phan_temp_AAM.pdf|journal={{Ill-wd|Q15716529|3=Earth-Science Reviews}}|volum=215|pagină=103503|issn=0012-8252|bibcode=2021ESRv..21503503S|doi=10.1016/j.earscirev.2021.103503}}</ref> Acest eveniment rece a avut loc imediat după tranziția Oligocen-Miocen (OMT) odată cu o extindere majoră a calotei de gheață din Antarctica,<ref>{{Citat revistă|nume=Greenop|nume2=Sodian|nume3=Henehan|nume4=Wilson|nume5=Lear|nume6=Foster|prenume=Rosanna|prenume2=Sindia M.|prenume3=Michael J.|prenume4=Paul A.|prenume5=Caroline H.|prenume6=Gavin L.|dată=18 January 2019|titlu=Orbital Forcing, Ice Volume, and CO2 Across the Oligocene-Miocene Transition|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2018PA003420|journal=[[Paleoclimatology and Paleoceanography]]|volum=34|număr=3|pagini=316–328|bibcode=2019PaPa...34..316G|doi=10.1029/2018PA003420|access-date=5 April 2023}}</ref> dar nu a fost însoțit de o scădere semnificativă a nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă.<ref>{{Citat revistă|nume=Roth-Nebelsick|nume2=Utescher|nume3=Mosbrugger|nume4=Diester-Haass|nume5=Walther|prenume=A.|prenume2=T.|prenume3=V.|prenume4=L.|prenume5=T.|dată=20 March 2004|titlu=Changes in atmospheric CO2 concentrations and climate from the Late Eocene to Early Miocene: palaeobotanical reconstruction based on fossil floras from Saxony, Germany|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0031018203007545|journal={{Ill-wd|Q7126415|3=Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology}}|volum=205|număr=1–2|pagini=43–67|bibcode=2004PPP...205...43R|doi=10.1016/j.palaeo.2003.11.014|access-date=20 July 2023}}</ref> Atât gradienții termici continentali la latitudini mijlocii, cât și oceanici, în miocenul timpuriu erau foarte asemănători cu cei din prezent.<ref name="GoedertEtAl2017">{{Citat revistă|nume=Goedert|nume2=Amiot|nume3=Arnaut-Godet|nume4=Cuny|nume5=Fourel|nume6=Hernandez|nume7=Pedreira-Segade|nume8=Lécuyer|prenume=Jean|prenume2=Romain|prenume3=Florent|prenume4=Gilles|prenume5=François|prenume6=Jean-Alexis|prenume7=Ulysse|prenume8=Christophe|dată=1 September 2017|titlu=Miocene (Burdigalian) seawater and air temperatures estimated from the geochemistry of fossil remains from the Aquitaine Basin, France|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0031018216307568|journal={{Ill-wd|Q7126415|3=Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology}}|volum=481|pagini=14–28|bibcode=2017PPP...481...14G|doi=10.1016/j.palaeo.2017.04.024|access-date=30 November 2022}}</ref>
+EMCI s-a încheiat în urmă cu 18 milioane de ani, făcând loc Intervalului Cald din Miocenul Mijlociu (MMWI), a cărui parte cea mai caldă a fost MMCO care a început acum 16 milioane de ani.<ref name="ChristopherScotese" /> Când planeta trecea în MMCO, concentrațiile de dioxid de carbon au variat între 300 și 500 ppm.<ref>{{Citat revistă|nume=Greenop|nume2=Foster|nume3=Wilson|nume4=Lear|prenume=Rosanna|prenume2=Gavin L.|prenume3=Paul A.|prenume4=Caroline H.|dată=11 August 2014|titlu=Middle Miocene climate instability associated with high-amplitude CO2 variability|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/2014PA002653|journal={{Ill-wd|Q96320731|3=Paleoceanography and Paleoclimatology}}|volum=29|număr=9|pagini=845–853|bibcode=2014PalOc..29..845G|doi=10.1002/2014PA002653|access-date=5 April 2023}}</ref> Temperatura medie anuală globală a suprafeței în timpul MMCO a fost de aproximativ 18,4 °C.<ref>{{Citat revistă|nume=You|nume2=Huber|nume3=Müller|nume4=Poulsen|nume5=Ribbe|prenume=Y.|prenume2=M.|prenume3=R. D.|prenume4=C. J.|prenume5=J.|dată=19 February 2009|titlu=Simulation of the Middle Miocene Climate Optimum|url=http://doi.wiley.com/10.1029/2008GL036571|journal={{Ill-wd|Q5535576|3=Geophysical Research Letters}}|volum=36|număr=4|pagini=1–5|language=en|issn=0094-8276|bibcode=2009GeoRL..36.4702Y|doi=10.1029/2008GL036571|access-date=4 September 2023}}</ref> Căldura MMCO a fost determinată de activitatea bazalților râului Columbia<ref>{{Citat revistă|nume=Armstrong McKay|nume2=Tyrrell|nume3=Wilson|nume4=Foster|prenume=David I.|prenume2=Toby|prenume3=Paul A.|prenume4=Gavin L.|dată=1 October 2014|titlu=Estimating the impact of the cryptic degassing of Large Igneous Provinces: A mid-Miocene case-study|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0012821X14004257|journal={{Ill-wd|Q3046455|3=Earth and Planetary Science Letters}}|volum=403|pagini=254–262|bibcode=2014E&PSL.403..254A|doi=10.1016/j.epsl.2014.06.040|access-date=29 April 2023}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Holbourn|nume2=Kuhnt|nume3=Kochhann|nume4=Andersen|nume5=Sebastian Meier|prenume=Ann|prenume2=Wolfgang|prenume3=Karlos G.D.|prenume4=Nils|prenume5=K.J.|dată=1 February 2015|titlu=Global perturbation of the carbon cycle at the onset of the Miocene Climatic Optimum|url=http://pubs.geoscienceworld.org/geology/article/43/2/123/131763/Global-perturbation-of-the-carbon-cycle-at-the|journal={{Ill-wd|Q5535339|3=Geology}}|volum=43|număr=2|pagini=123–126|language=en|issn=1943-2682|bibcode=2015Geo....43..123H|doi=10.1130/G36317.1|access-date=4 September 2023}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Goto|nume2=Tejada|nume3=Tajika|nume4=Suzuki|prenume=Kosuke T.|prenume2=Maria Luisa G.|prenume3=Eiichi|prenume4=Katsuhiko|dată=26 January 2023|titlu=Enhanced magmatism played a dominant role in triggering the Miocene Climatic Optimum|url=https://www.nature.com/articles/s43247-023-00684-x|journal={{Ill-wd|Q108300527|3=Communications Earth & Environment}}|volum=4|număr=1|pagină=21|language=en|issn=2662-4435|bibcode=2023ComEE...4...21G|doi=10.1038/s43247-023-00684-x|access-date=26 November 2023}}</ref> și sporită de scăderea [[Albedo|albedoului]] din reducerea deșerturilor și expansiunea pădurilor.<ref>{{Citat revistă|nume=Henrot|nume2=François|nume3=Favre|nume4=Butzin|nume5=Ouberdous|nume6=Munhoven|prenume=A.-J.|prenume2=L.|prenume3=E.|prenume4=M.|prenume5=M.|prenume6=G.|dată=21 October 2010|titlu=Effects of CO2, continental distribution, topography and vegetation changes on the climate at the Middle Miocene: a model study|url=https://cp.copernicus.org/articles/6/675/2010/|journal={{Ill-wd|Q15756612|3=Climate of the Past}}|volum=6|număr=5|pagini=675–694|bibcode=2010CliPa...6..675H|doi=10.5194/cp-6-675-2010|access-date=21 April 2023}}</ref> Modelarea climatică sugerează factori suplimentari, momentan necunoscuți, care au contribuit la crearea condițiilor calde ale MMCO.<ref>{{Citat revistă|nume=Goldner|nume2=Herold|nume3=Huber|prenume=A.|prenume2=N.|prenume3=M.|dată=13 March 2014|titlu=The challenge of simulating the warmth of the mid-Miocene climatic optimum in CESM1|url=https://cp.copernicus.org/articles/10/523/2014/|journal={{Ill-wd|Q15756612|3=Climate of the Past}}|volum=10|număr=2|pagini=523–536|language=en|issn=1814-9332|bibcode=2014CliPa..10..523G|doi=10.5194/cp-10-523-2014|access-date=4 September 2023}}</ref> În MMCO zona climatică tropicală s-a extins mult peste dimensiunile de astăzi.<ref>{{Citat revistă|nume=Kroh|prenume=Andreas|dată=14 September 2007|titlu=Climate changes in the Early to Middle Miocene of the Central Paratethys and the origin of its echinoderm fauna|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0031018207002003|serie=Miocene Climate in Europe - patterns and evolution. First synthesis of NECLIME|journal={{Ill-wd|Q7126415|3=Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology}}|volum=253|număr=1|pagini=169–207|issn=0031-0182|bibcode=2007PPP...253..169K|doi=10.1016/j.palaeo.2007.03.039|access-date=12 October 2023}}</ref> În Antarctica temperaturile medii de vară pe uscat ajungeau la 10 °C.<ref>{{Citat revistă|nume=Warny|nume2=Askin|nume3=Hannah|nume4=Mohr|nume5=Raine|nume6=Harwood|nume7=Florindo|nume8=the SMS Science Team|prenume=Sophie|prenume2=Rosemary A.|prenume3=Michael J.|prenume4=Barbara A.R.|prenume5=J. Ian|prenume6=David M.|prenume7=Fabio|dată=1 October 2009|titlu=Palynomorphs from a sediment core reveal a sudden remarkably warm Antarctica during the middle Miocene|url=https://pubs.geoscienceworld.org/gsa/geology/article/37/10/955/103994/Palynomorphs-from-a-sediment-core-reveal-a-sudden|journal={{Ill-wd|Q5535339|3=Geology}}|volum=37|număr=10|pagini=955–958|language=en|issn=1943-2682|bibcode=2009Geo....37..955W|doi=10.1130/G30139A.1|access-date=4 September 2023}}</ref> MMCO s-a încheiat cu aproximativ 14 milioane de ani în urmă<ref name="ChristopherScotese" />, când temperaturile globale au scăzut în perioada de Tranziție Climatică din Miocenul Mijlociu (MMCT).<ref>{{Citat revistă|nume=Shevenell|nume2=Kennett|nume3=Lea|prenume=Amelia E.|prenume2=James P.|prenume3=David W.|legătură-autor=Amelia E. Shevenell|dată=17 September 2004|titlu=Middle Miocene Southern Ocean Cooling and Antarctic Cryosphere Expansion|url=https://www.science.org/doi/10.1126/science.1100061|journal=[[Science (journal)|Science]]|volum=305|număr=5691|pagini=1766–1770|language=en|issn=0036-8075|pmid=15375266|bibcode=2004Sci...305.1766S|doi=10.1126/science.1100061|access-date=5 April 2023}}</ref> În această perioadă a avut loc evenimentul glaciar Mi3b (o expansiune masivă a ghețarilor antarctici).<ref>{{Citat revistă|nume=Mathew|nume2=Makhankova|nume3=Menier|nume4=Sautter|nume5=Betzler|nume6=Pierson|prenume=Manoj|prenume2=Adelya|prenume3=David|prenume4=Benjamin|prenume5=Christian|prenume6=Bernard|dată=28 April 2020|titlu=The emergence of Miocene reefs in South China Sea and its resilient adaptability under varying eustatic, climatic and oceanographic conditions|url=https://www.researchgate.net/publication/340974067|journal={{Ill-wd|Q2261792|3=Scientific Reports}}|volum=10|număr=1|pagină=7141|pmid=32346046|pmc=7189246|bibcode=2020NatSR..10.7141M|doi=10.1038/s41598-020-64119-9|access-date=23 April 2023}}</ref> Calota de gheață a Antarcticii de Est (EAIS) s-a stabilizat semnificativ în urma MMCT.<ref>{{Citat revistă|nume=Flower|nume2=Kennett|prenume=Benjamin P.|prenume2=James P.|dată=April 1994|titlu=The middle Miocene climatic transition: East Antarctic ice sheet development, deep ocean circulation and global carbon cycling|url=https://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/0031018294902518|journal={{Ill-wd|Q7126415|3=Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology}}|volum=108|număr=3–4|pagini=537–555|language=en|bibcode=1994PPP...108..537F|doi=10.1016/0031-0182(94)90251-8|access-date=4 September 2023}}</ref> Intensificarea glaciației a determinat o decoerență a depunerilor de sedimente din ciclul de excentricitate de 405 kyr.<ref>{{Citat revistă|nume=Tian|nume2=Zhao|nume3=Wang|nume4=Li|nume5=Cheng|prenume=Jun|prenume2=Quanhong|prenume3=Pinxian|prenume4=Qianyu|prenume5=Xinrong|dată=September 2008|titlu=Astronomically modulated Neogene sediment records from the South China Sea: NEOGENE BENTHIC ISOTOPES|url=http://doi.wiley.com/10.1029/2007PA001552|journal={{Ill-wd|Q96320731|3=Paleoceanography and Paleoclimatology}}|volum=23|număr=3|pagini=1–20|language=en|doi=10.1029/2007PA001552|access-date=19 September 2023}}</ref>
+MMWI s-a încheiat la aproximativ 11 Ma, când a început Intervalul Rece din Miocenul Târziu (LMCI).<ref name="ChristopherScotese" /> În miocenul târziu clima Pământului a început să prezinte un grad ridicat de asemănare cu cea din zilele noastre. Ciclul de modulare a oblicității de 173 kyr guvernat de interacțiunile Pământului cu Saturn a devenit detectabil în miocenul târziu.<ref name="ZhangEtAl2022">{{Citat revistă|nume=Zhang|nume2=Li|nume3=Xu|nume4=Li|nume5=Sun|nume6=Yue|nume7=Pan|nume8=Xian|nume9=Wei|prenume=Rui|prenume2=Xiaojuan|prenume3=Yong|prenume4=Jianxian|prenume5=Lu|prenume6=Leping|prenume7=Feng|prenume8=Feng|prenume9=Xiaohao|dată=10 January 2022|titlu=The 173-kyr Obliquity Cycle Pacing the Asian Monsoon in the Eastern Chinese Loess Plateau From Late Miocene to Pliocene|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1029/2021GL097008|journal={{Ill-wd|Q5535576|3=Geophysical Research Letters}}|volum=49|număr=2|bibcode=2022GeoRL..4997008Z|doi=10.1029/2021GL097008|access-date=20 March 2023}}</ref> [[Groenlanda]] poate să fi început să aibă ghețari mari încă de la 8-7 Ma,<ref>{{Citat revistă|nume=Larsen|nume2=Saunders|nume3=Clift|nume4=Beget|nume5=Wei|nume6=Spezzaferri|prenume=H. C.|prenume2=A. D.|prenume3=P. D.|prenume4=J.|prenume5=W.|prenume6=S.|dată=13 May 1994|titlu=Seven Million Years of Glaciation in Greenland|url=https://digitalcommons.unl.edu/geosciencefacpub/55|journal=[[Science (journal)|Science]]|volum=264|număr=5161|pagini=952–955|pmid=17830083|bibcode=1994Sci...264..952L|doi=10.1126/science.264.5161.952}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=John|nume2=Krissek|prenume=Kristen E. K. St.|prenume2=Lawrence A.|dată=28 June 2008|titlu=The late Miocene to Pleistocene ice-rafting history of southeast Greenland|journal={{Ill-wd|Q2571450|3=Boreas}}|volum=31|număr=1|pagini=28–35|doi=10.1111/j.1502-3885.2002.tb01053.x}}</ref> deși clima în cea mai mare parte a rămas suficient de caldă pentru a permite supraviețuirea pădurilor de acolo până în pliocen.<ref>{{Citat revistă|nume=Funder|nume2=Abrahamsen|nume3=Bennike|nume4=Feyling-Hanssen|prenume=Svend|prenume2=Niels|prenume3=Ole|prenume4=Rolf W.|dată=1 August 1985|titlu=Forested Arctic: Evidence from North Greenland|journal={{Ill-wd|Q5535339|3=Geology}}|volum=13|număr=8|pagini=542–546|bibcode=1985Geo....13..542F|doi=10.1130/0091-7613(1985)13<542:FAEFNG>2.0.CO;2}}</ref>
 == Note ==
 <references/>