modificare Guido al III-lea de Spoleto

{{Infocaseta Regalitate}}

'''Guido de Spoleto''' (n. sec. al IX-lea - d. [[12 decembrie]] [[894]]) cunoscut în {{fr|Guy}} și în {{de|Wido}}, a fost [[margraf]] de Camario din [[876]] (ca Guido I sau II) și [[duce]] de [[Spoleto]] și [[Camerio]] (ca Guido III) din [[882]]. A fost încoronat [[rege]] al Italiei în [[889]] și [[împărat]] al [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]] în [[891]], domnind până la moartea sa în [[894]].<ref>''The Encyclopedia of World History'', Sixth Edition, General Editor: Peter N. Stearns, Houghton Mifflin Company, Boston, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref>

Guido a fost nepotul lui [[Lambert I de Nantes]] și stră-strănepotul lui [[Carol cel Mare]] din partea bunicii paterne. A fost duce al Ducatului de Spoleto, un ducat din sudul Italiei restabilit de către franci ca apărare împotriva domeniilor [[Imperiul Bizantin|bizantine]] din sudul peninsulei. La detronarea lui [[Carol cel Gras]] a pretins coroana [[Francia Occidentală|Franciei Occidentale]], dar după încoronarea lui [[Odo al Franței|Odo]] a renunțat la această pretenție și s-a întors în [[Italia]], în încercarea de a obține coroana regatului Italiei și titlul de împărat. 

Principalul contrapretendent la titlul de rege al Italiei era [[Berengario de Friuli]], dar Guido reușește să fie încoronat rege de către [[Papa Ștefan al V-lea]] în 889 și împărat de către [[Papa Formosus]] în 891, când îl încoronează pe fiul său [[Lamberto al II-lea Spoleto|Lamberto]] ca rege al Italiei. În 893 Papa îl susține pe [[Arnulf de Carintia]] pentru titlurile regale și imperiale și îl invită pe acesta să îl detroneze pe Guido. Arnulf trimite armata fiului său [[Zwentibold]] în ajutorul lui Berengario, care îl atacă pe Guido cu câteva ocazii. Acesta se retrage la o fortificație de pe [[râul Taro]] unde moare în toamna lui 894, lăsându-l ca moștenitor pe fiul său, sub tutela mamei sale. Aceștia vor revendica tilurile lui Guido, împotriva lui Bergenario și Arnulf.

Guido nu a reușit niciodată să își exercite puterea în afara domeniilor sale, în ciuda pretențiilor titlului imperial. A a rămas în istorie ca o [[marionetă]] a papei, fiind contestat puternic de mulți nobili italieni. Guido a fost căsătorit cu [[Ageltruda]], fiica principelui [[Adelchis de Benevento|Adelchis]] de [[Ducatul de Benevento|Benevento]], cu care a avut un fiu, [[Lambert al II-lea de Spoleto|Lambert]].

==Prima parte a vieții==
Guy a fost cel de al doilea fiu al ducelui [[Guy I de Spoleto]]<ref>Horace K. Mann, III, p. 303.</ref> cu Itta, fiică a principelui [[Sico I de Benevento]]. Guy I era fiul ducelui [[Lambert I de Nantes]], [[Ducatul de Spoleto|duce de Spoleto]] cu a doua sa soție, Adelaida de Lombardia, la rândul ei fiică a lui [[Pepin de Italia]], fiul mai mare al lui [[Carol cel Mare]]. În anul [[842]], fostul [[Ducatul de Spoleto|Ducat de Spoleto]], care fusese donat de către [[Papa]]lității de către Carol cel Mare, a fost reînviat de către [[franci]] pentru a constitui o barieră împotriva [[Imperiul Bizantin|bizantinilor]] grupați în jurul [[Catepanatul de Italia|catepanilor de Italia]] din [[Mezzogiorno|sudul Italiei]].

Ca urmare, familia lui Guy produsese actori importanți în politica din [[Italia]] începând din [[secolul al IX-lea]].<ref>Horace Mann, III, p. 303.</ref>  Deși în [[876]] Guy și fratele său mai mare, [[Lambert I de Spoleto|Lambert]], devenit duce de Spoleto, fuseseră delegați de către împăratul [[Carol cel Pleșuv]] să îl însoțească pe [[papa Ioan al VIII-lea]] la [[Napoli]] pentru a pune capăt alianței pe care mulți dintre principii [[longobarzi]] din sudul Italiei o încheiaseră cu [[sarazini]]i,<ref>Horace Mann, III, p. 281</ref> interesele familiei era în general ostile față de [[Papa]]litate, o politcă pe care Guy a urmat-o inițial.<ref name="Horace Mann, III, p. 318">Horace Mann, III, p. 318.</ref>

Înainte de a muri în [[880]], fratele său Lambert i-a lăsat lui Guy prin testament marca de [[Camerino]], în vreme ce Ducatul de Spoleto revenea fiului lui Lambert, [[Guy al II-lea de Spoleto|Guy al II-lea]]. În [[882]], Guy l-a sprijinit pe nepotul său de frate în atacul acestuia asupra [[Statul papal|Statului papal]].<ref name="Horace Mann, III, p. 318"/> Această atitudine l-a adus în conflict cu împăratul [[Carol cel Gras]], drept pentru care, în același an, în cadrul adunării de la [[Verona]], împăratul l-a deposedat de fiefurile sale, după cum a procedat și cu mulți alți nobili din Italia.<ref>Horace Mann, III, p. 355.</ref> Răsculându-se, Guy s-a aliat cu vecini sarazini și a început să achiziționeze un teritoriu și mai larg. Din acest motiv, în cadrul unei diete ținute la [[Ravenna]], împăratul l-a declarat pe Guy ca vinovat de înaltă trădare, iar ducele [[Berengar I de Italia|Berengar I]] de [[Ducatul de Friuli|Friuli]] a trecut la comanda unei armate care să îl înlăture prin forță pe Guy.<ref name="Horace Mann, III, p. 356">Horace Mann, III, p. 356.</ref>

În [[883]], Guy a moștenit titlul spoletan al nepotului său și a reunit astfel ducatul, din acel moment devenit "Ducatul de Spoleto și Camerino", purtând titlul de ''dux et marchio'', iar până la sfârșitul anului [[884]] împăratul [[Carol al III-lea, Împărat carolingian|Carol]] a fost nevoit să încheie pacea cu Guy, care și-a recăpătat titlurile în mod formal.<ref name="Horace Mann, III, p. 356"/> În continuare, în [[885]], Guy a avut confruntări cu foștii săi aliați ocazionali, sarazinii stabiliți la [[Garigliano]].

==Conducător al Imperiului roman==
După depunerea împăratului Carol cel Gras din [[887]], Guy a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de [[Reims]], [[Fulk de Reims|Fulk]],<ref name="Horace Mann, III, p. 377">Horace Mann, III, p. 377.</ref>, manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în [[Francia occidentală]],<ref>Alexander Canduci, ''Triumph and Tragedy'', p. 221.</ref>, drept pentru el s-a deplasat până la [[Langres]], unde episcopul la încoronat ca atare. Însă din cauza încoronării în același an a lui [[Odo al Franței|Odo]] ([[888]]), Guy a revenit în Italia, pentru a plănui obținerea coroanei [[Regatul Italiei medievale|Italiei]] și a [[Imperiul romano-german|titlului imperial]].

Guy a întâmpinat ooziția lui [[Berengar I de Friuli]] pentru [[Coroana de fier a regilor longobarzi]].<ref name="Robert Comyn, p. 82">Robert Comyn, p. 82.</ref>  Cu toate că Berengar avea avantajul de a fi aliat cu [[Carolingieni]]i,<ref name="Horace Mann, III, p. 377"/> și de a se fi încoronat deja ca rege al Italiei din [[887]], din [[888]] se apropiase de [[Papa]]litate, aliindu-se cu [[papa Ștefan al V-lea]], care îl denumea pe Guy ca fiind "singurul său fiu".<ref name="Alexander Canduci, p. 221">Alexander Canduci, p. 221.</ref>  După izbucnirea luptei dintre cei doi rivali, Guy a reușit să se proclame rege în cadrul unei diete ținute la [[Pavia]] la sfârșitul lui 888.<ref name="Horace Mann, III, p. 377"/> El a fost încoronat în mod formal ca rege de către papa Ștefan al V-lea în [[889]], moment urmat de încoronarea imperială din [[21 februarie]] [[891]],<ref>Horace Mann, III, p. 378.</ref>, simultan cu încoronarea fiului său, [[Lambert al II-lea de Spoleto|Lambert]] ca rege al Italiei.

Situația din [[Italia]] a început să se deterioreze odată cu alegerea unui papă [[papa Formosus|Formosus]] în [[891]]. Neîncrezător față de Guy, noul papă a început să caute sprijin în alte părți împotriva împăratului, fapt care i-a sporit dificultățile lui Guy atâta vreme cât amenințarea lui Berengar, care rezista în [[Ducatul de Friuli]], continua.<ref>Horace Mann, IV, p. 50.</ref> Pentru a-și întări propria poziție, în [[30 aprilie]] [[892]], la [[Ravenna]] Guy l-a forțat pe papa Formosus să îl încoroneze pe Lambert ca co-împărat.<ref name="Robert Comyn, p. 82"/>

În continuare, papa a profitat de următoarea ocazie pentru a se opune lui Guy, prin susținerea lui [[Arnulf de Carintia]] pentru titlurile de [[Regatul Italiei medievale|rege al Italiei]] și de [[Imperiul romano-german|împărat roman]].<ref name="Alexander Canduci, p. 221"/> În [[893]], Formosus l-a invitat pe Arnulf să vină la [[Trento]] pentru a-l detrona pe Guy și pentru a se încorona. În schimb, Arnulf l-a trimis pe fiul său, [[Zwentibold]] în fruntea unei armate pentru a se alătura lui Berengar de Friuli, regele depus, și a porni în marș către Trento. Orașul a fost înconjurat de cele două armate, însă se pare că Guy a reușit să îi mituiască pe unii conducători ai adversarilor, astfel încât să poată să se retragă fără a fi molestat. În [[984|anul următor]], Zwentibold și Berengar l-au înfrânt pe Guy la [[Bergamo]] și au cucerit Trento și [[Milano]]. Berengar a fost recunoscut ca rege și vasal al lui Arnulf, iar Zwentibold s-a întors în [[Germania]], dat fiind că febra făcea deja ravagii în trupele sale.<ref>Horace Mann, IV, p. 51.</ref>  Guy a reușit să se retragă în bună ordine, regrupându-se într-un punct fortificat de pe valea râului [[Taro]], însă s-a stins din viață la sfârșitul toamnei, lăsându-l pe fiul său sub tutela soției sale Ageltruda, care vor continua disputa cu Berengar și Arnulf.

==Bibliografie==
*Tommaso di Carpegna Falconieri, ''Guido di Spoleto'', în ''Dizionario Biografico degli Italiani'', LXI, Roma, 2003, p.&nbsp;354–361.
* {{citation | last = Canduci | first = Alexander | title =Triumph & Tragedy: The Rise and Fall of Rome's Immortal Emperors | publisher = Pier 9 | year = 2010 | isbn = 978-1741965988}}
*Horace K. Mann, ''The Lives of the Popes in the Early Middle Ages'', Vol III: ''The Popes During the Carolingian Empire, 858-891'', 1925.
*Horace K. Mann, ''The Lives of the Popes in the Early Middle Ages'', Vol IV: ''The Popes in the Days of Feudal Anarchy, 891-999'', 1925.
*Robert Comyn, ''History of the Western Empire, from its Restoration by Charlemagne to the Accession of Charles V'', Vol. I, 1851.

==Note==
<references />{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Guy 03 Of Spoleto}}
[[Categorie:Decese în 894]]
[[Categorie:Franci]]
[[Categorie:Italia medievală]]
[[Categorie:Oameni din Umbria]]