[go: nahoru, domu]
Sari la conținut

Guido al III-lea de Spoleto: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
MerlIwBot (discuție | contribuții)
Roboți
213.382 de editări
m Robot interwiki: Înlăturat: pt, als, pl, be, ru, fr, es, en, ca, hu, uk, it, la, gl, et, de, ja, cs, br, bg, sh, hr, nl
Linia 19: Linia 19:
Situația din [[Italia]] a început să se deterioreze odată cu alegerea unui papă [[papa Formosus|Formosus]] în [[891]]. Neîncrezător față de Guy, noul papă a început să caute sprijin în alte părți împotriva împăratului, fapt care i-a sporit dificultățile lui Guy atâta vreme cât amenințarea lui Berengar, care rezista în [[Ducatul de Friuli]], continua.<ref>Horace Mann, IV, p. 50.</ref> Pentru a-și întări propria poziție, în [[30 aprilie]] [[892]], la [[Ravenna]] Guy l-a forțat pe papa Formosus să îl încoroneze pe Lambert ca co-împărat.<ref>Robert Comyn, p. 82.</ref>
Situația din [[Italia]] a început să se deterioreze odată cu alegerea unui papă [[papa Formosus|Formosus]] în [[891]]. Neîncrezător față de Guy, noul papă a început să caute sprijin în alte părți împotriva împăratului, fapt care i-a sporit dificultățile lui Guy atâta vreme cât amenințarea lui Berengar, care rezista în [[Ducatul de Friuli]], continua.<ref>Horace Mann, IV, p. 50.</ref> Pentru a-și întări propria poziție, în [[30 aprilie]] [[892]], la [[Ravenna]] Guy l-a forțat pe papa Formosus să îl încoroneze pe Lambert ca co-împărat.<ref>Robert Comyn, p. 82.</ref>


În continuare, papa a profitat de următoarea ocazie pentru a se opune lui Guy, prin susținerea lui [[Arnulf de Carintia]] pentru titlurile de [[Regatul Italiei medievale|rege al Italiei]] și de [[Imperiul romano-german|împărat roman]].<ref>Alexander Canduci, p. 221.</ref> În [[893]], Formosus l-a invitat pe Arnulf să vină la [[Trento]] pentru a-l detrona pe Guy și pentru a se încorona. În schimb, Arnulf l-a trimis pe fiul său, [[Zwentibold]] în fruntea unei armate pentru a se alătura lui Berengar de Friuli, regele depus, și a porni în marș către Trento. Orașul a fost înconjurat de cele două armate, însă se pare că Guy a reușit să îi mituiască pe unii conducători ai adversarilor, astfel încât să poată să se retragă fără a fi molestat. În [[984|anul următor]], Zwentibold și Berengar l-au înfrânt pe Guy la [[Bergamo]] și au cucerit Trento și [[Milano]]. Berengar a fost recunoscut ca rege și vasal al lui Arnulf, iar Zwentibold s-a întors în [[Germania]], dat fiind că febra făcea deja ravagii în trupele sale.<ref>Horace Mann, IV, p. 51.</ref> Guy a reușit să se retragă în bună ordine, regrupându-se într-un punct fortificat de pe valea râului [[Taro]], însă s-a stins din viață la sfârșitul toamnei, lăsându-l pe fiul său sub tutela soției sale Ageltruda, care vor continua disputa cu Berengar și Arnulf.
În continuare, papa a profitat de următoarea ocazie pentru a se opune lui Guy, prin susținerea lui [[Arnulf de Carintia]] pentru titlurile de [[Regatul Italiei medievale|rege al Italiei]] și de [[Imperiul romano-german|împărat roman]].<ref>Alexander Canduci, p. 221.</ref> În [[893]], Formosus l-a invitat pe Arnulf să vină la [[Trento]] pentru a-l detrona pe Guy și pentru a se încorona. În schimb, Arnulf l-a trimis pe fiul său, [[Zwentibold de Lotharingia|Zwentibold]] în fruntea unei armate pentru a se alătura lui Berengar de Friuli, regele depus, și a porni în marș către Trento. Orașul a fost înconjurat de cele două armate, însă se pare că Guy a reușit să îi mituiască pe unii conducători ai adversarilor, astfel încât să poată să se retragă fără a fi molestat. În [[984|anul următor]], Zwentibold și Berengar l-au înfrânt pe Guy la [[Bergamo]] și au cucerit Trento și [[Milano]]. Berengar a fost recunoscut ca rege și vasal al lui Arnulf, iar Zwentibold s-a întors în [[Germania]], dat fiind că febra făcea deja ravagii în trupele sale.<ref>Horace Mann, IV, p. 51.</ref> Guy a reușit să se retragă în bună ordine, regrupându-se într-un punct fortificat de pe valea râului [[Taro]], însă s-a stins din viață la sfârșitul toamnei, lăsându-l pe fiul său sub tutela soției sale Ageltruda, care vor continua disputa cu Berengar și Arnulf.


==Bibliografie==
==Bibliografie==

Versiunea de la 13 ianuarie 2013 12:34

Guy al III-lea de Spoleto (în limba italiană: Guido, în limba germană: Wido) (d. 12 decembrie 894) a fost markgraf de Camerino din anul 880, iar apoi Duce de Spoleto și Camerino din 883. A fost încoronat ca rege al Italiei în 889 și ca împărat roman în 891.

Guy a fost căsătorit cu Ageltruda, fiica principelui Adelchis de Benevento, cu care a avut un fiu, Lambert.

Prima parte a vieții

Guy a fost cel de al doilea fiu al ducelui Guy I de Spoleto[1] cu Itta, fiică a principelui Sico I de Benevento. Guy I era fiul ducelui Lambert I de Nantes, duce de Spoleto cu a doua sa soție, Adelaida de Lombardia, la rândul ei fiică a lui Pepin de Italia, fiul mai mare al lui Carol cel Mare. În anul 842, fostul Ducat de Spoleto, care fusese donat de către Papalității de către Carol cel Mare, a fost reînviat de către franci pentru a constitui o barieră împotriva bizantinilor grupați în jurul catepanilor de Italia din sudul Italiei.

Ca urmare, familia lui Guy produsese actori importanți în politica din Italia începând din secolul al IX-lea.[2] Deși în 876 Guy și fratele său mai mare, Lambert, devenit duce de Spoleto, fuseseră delegați de către împăratul Carol cel Pleșuv să îl însoțească pe papa Ioan al VIII-lea la Napoli pentru a pune capăt alianței pe care mulți dintre principii longobarzi din sudul Italiei o încheiaseră cu sarazinii,[3] interesele familiei era în general ostile față de Papalitate, o politcă pe care Guy a urmat-o inițial.[4]

Înainte de a muri în 880, fratele său Lambert i-a lăsat lui Guy prin testament marca de Camerino, în vreme ce Ducatul de Spoleto revenea fiului lui Lambert, Guy al II-lea. În 882, Guy l-a sprijinit pe nepotul său de frate în atacul acestuia asupra Statului papal.[5] Această atitudine l-a adus în conflict cu împăratul Carol cel Gras, drept pentru care, în același an, în cadrul adunării de la Verona, împăratul l-a deposedat de fiefurile sale, după cum a procedat și cu mulți alți nobili din Italia.[6] Răsculându-se, Guy s-a aliat cu vecini sarazini și a început să achiziționeze un teritoriu și mai larg. Din acest motiv, în cadrul unei diete ținute la Ravenna, împăratul l-a declarat pe Guy ca vinovat de înaltă trădare, iar ducele Berengar I de Friuli a trecut la comanda unei armate care să îl înlăture prin forță pe Guy.[7]

În 883, Guy a moștenit titlul spoletan al nepotului său și a reunit astfel ducatul, din acel moment devenit "Ducatul de Spoleto și Camerino", purtând titlul de dux et marchio, iar până la sfârșitul anului 884 împăratul Carol a fost nevoit să încheie pacea cu Guy, care și-a recăpătat titlurile în mod formal.[8] În continuare, în 885, Guy a avut confruntări cu foștii săi aliați ocazionali, sarazinii stabiliți la Garigliano.

Conducător al Imperiului roman

După depunerea împăratului Carol cel Gras din 887, Guy a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de Reims, Fulk,[9], manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în Francia occidentală,[10], drept pentru el s-a deplasat până la Langres, unde episcopul la încoronat ca atare. Însă din cauza încoronării în același an a lui Odo (888), Guy a revenit în Italia, pentru a plănui obținerea coroanei Italiei și a titlului imperial.

Guy a întâmpinat ooziția lui Berengar I de Friuli pentru Coroana de fier a regilor longobarzi.[11] Cu toate că Berengar avea avantajul de a fi aliat cu Carolingienii,[12] și de a se fi încoronat deja ca rege al Italiei din 887, din 888 se apropiase de Papalitate, aliindu-se cu papa Ștefan al V-lea, care îl denumea pe Guy ca fiind "singurul său fiu".[13] După izbucnirea luptei dintre cei doi rivali, Guy a reușit să se proclame rege în cadrul unei diete ținute la Pavia la sfârșitul lui 888.[14] El a fost încoronat în mod formal ca rege de către papa Ștefan al V-lea în 889, moment urmat de încoronarea imperială din 21 februarie 891,[15], simultan cu încoronarea fiului său, Lambert ca rege al Italiei.

Situația din Italia a început să se deterioreze odată cu alegerea unui papă Formosus în 891. Neîncrezător față de Guy, noul papă a început să caute sprijin în alte părți împotriva împăratului, fapt care i-a sporit dificultățile lui Guy atâta vreme cât amenințarea lui Berengar, care rezista în Ducatul de Friuli, continua.[16] Pentru a-și întări propria poziție, în 30 aprilie 892, la Ravenna Guy l-a forțat pe papa Formosus să îl încoroneze pe Lambert ca co-împărat.[17]

În continuare, papa a profitat de următoarea ocazie pentru a se opune lui Guy, prin susținerea lui Arnulf de Carintia pentru titlurile de rege al Italiei și de împărat roman.[18] În 893, Formosus l-a invitat pe Arnulf să vină la Trento pentru a-l detrona pe Guy și pentru a se încorona. În schimb, Arnulf l-a trimis pe fiul său, Zwentibold în fruntea unei armate pentru a se alătura lui Berengar de Friuli, regele depus, și a porni în marș către Trento. Orașul a fost înconjurat de cele două armate, însă se pare că Guy a reușit să îi mituiască pe unii conducători ai adversarilor, astfel încât să poată să se retragă fără a fi molestat. În anul următor, Zwentibold și Berengar l-au înfrânt pe Guy la Bergamo și au cucerit Trento și Milano. Berengar a fost recunoscut ca rege și vasal al lui Arnulf, iar Zwentibold s-a întors în Germania, dat fiind că febra făcea deja ravagii în trupele sale.[19] Guy a reușit să se retragă în bună ordine, regrupându-se într-un punct fortificat de pe valea râului Taro, însă s-a stins din viață la sfârșitul toamnei, lăsându-l pe fiul său sub tutela soției sale Ageltruda, care vor continua disputa cu Berengar și Arnulf.

Bibliografie

  • Tommaso di Carpegna Falconieri, Guido di Spoleto, în Dizionario Biografico degli Italiani, LXI, Roma, 2003, p. 354–361.
  • Canduci, Alexander (), Triumph & Tragedy: The Rise and Fall of Rome's Immortal Emperors, Pier 9, ISBN 978-1741965988 
  • Horace K. Mann, The Lives of the Popes in the Early Middle Ages, Vol III: The Popes During the Carolingian Empire, 858-891, 1925.
  • Horace K. Mann, The Lives of the Popes in the Early Middle Ages, Vol IV: The Popes in the Days of Feudal Anarchy, 891-999, 1925.
  • Robert Comyn, History of the Western Empire, from its Restoration by Charlemagne to the Accession of Charles V, Vol. I, 1851.

Note

  1. ^ Horace K. Mann, III, p. 303.
  2. ^ Horace Mann, III, p. 303.
  3. ^ Horace Mann, III, p. 281
  4. ^ Horace Mann, III, p. 318.
  5. ^ Horace Mann, III, p. 318.
  6. ^ Horace Mann, III, p. 355.
  7. ^ Horace Mann, III, p. 356.
  8. ^ Horace Mann, III, p. 356.
  9. ^ Horace Mann, III, p. 377.
  10. ^ Alexander Canduci, Triumph and Tragedy, p. 221.
  11. ^ Robert Comyn, p. 82.
  12. ^ Horace Mann, III, p. 377.
  13. ^ Alexander Canduci, p. 221.
  14. ^ Horace Mann, III, p. 377.
  15. ^ Horace Mann, III, p. 378.
  16. ^ Horace Mann, IV, p. 50.
  17. ^ Robert Comyn, p. 82.
  18. ^ Alexander Canduci, p. 221.
  19. ^ Horace Mann, IV, p. 51.

ro:Guido al III-lea de Spoleto

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Guido_al_III-lea_de_Spoleto&oldid=7326317