[go: nahoru, domu]

Sari la conținut

Leszek Kołakowski: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Xqbot (discuție | contribuții)
m Robot interwiki: Adăugat: no:Leszek Kołakowski; modificări cosmetice
m Robot interwiki: Adăugat: simple:Leszek Kołakowski
Linia 87: Linia 87:
[[pt:Leszek Kołakowski]]
[[pt:Leszek Kołakowski]]
[[ru:Колаковский, Лешек]]
[[ru:Колаковский, Лешек]]
[[simple:Leszek Kołakowski]]
[[sv:Leszek Kołakowski]]
[[sv:Leszek Kołakowski]]
[[uk:Лешек Колаковський]]
[[uk:Лешек Колаковський]]

Versiunea de la 29 septembrie 2009 01:57

Leszek Kołakowski la Varşovia, 23 octombrie 2007.

Leszek Kołakowski (n. 23 octombrie 1927 în Radom, Polonia − d. 17 iulie 2009 în New York, USA) este probabil cel mai important filozof polonez. Cunoscut pe plan internaţional ca un critic al Marxismului dar şi ca istoric al filosofiei. Interesele sale majore se manifestă mai ales în domeniul filosofiei liberale de secol 19, filosofiei culturii şi filosofiei religiei. S-a menţinut aproape atât de filosofia continentală cât şi de cea analitică, fiind un bun cunoscător al originilor lor comune. Trăieşte în exil din 1968. Actualmente este Fellow la All Saints’ College, Oxford. Înainte de a părăsi Polonia, la sfârşitul anilor 50, a fost unul din dizidenţii importanţi regimului comunist polonez.

Biografie

Îşi începe activitatea ca asistent la catedra de logică a Universităţii din Łódź iar din 1959 devine profesor de Istoria filosofiei la Universitatea din Varşovia.

Devine cunoscut şi ca activist politic şi teoretician, profesând un marxism democratic şi umanist. În 1956 se afirmă ca unul din cei mai proeminenţi revizionişti polonezi ai marxismului, alături de Baczko şi Schaff, iniţiind „Revizionismul marxist”, curent ce câştigă forţă prin câteva articole publicate în presă.

Primul text interzis oficial de către cenzură a fost un manifest scris în 1956 pentru revista Po prostu, intitulat „Ce este Socialismul?”, text care a început repede să circule clandestin, atrăgând atitudinea ostilă făţişă a autorităţii politice poloneze. Într-o serie de articole, adunate sub titlul Responsabilitate şi istorie, (1957), el atacă determinismul istoric marxist, afirmând teza că judecata morală individuală este superioară oricărei forme de condiţionări socio-economice. Doctrina oficială a partidului este lezată iar Gomulka a reacţionat atacându-l personal pe Kolakowski la Plenara a noua a Partidului din 1957. Ulterior publică un articol despre conceptul de adevăr la Marx (1959), care i-a atras pierderea poziţiei de editor al revistei Studia Filozoficzne. De asemenea, un rol important în afirmarea revizionismului său l-a avut eseul Preotul şi bufonul, în care analizează atitudinea intelectualilor faţă de autorităţi şi compară marxismul cu o dogmă religioasă apărată de către o castă de preoţi.

Printre altele, în această perioadă scrie Introducerea la ediţia poloneză a Tratatului de istorie a religiilor de Mircea Eliade (traducere de Jan Wierusz-Kowalski, editor Bogdan Kupis, Varşovia 1966). În martie 1968 este expulzat din Universitate şi profită de şansa de a emigra. Ajunge la Berkeley, unde începe să publice o serie de articole despre Noua Stângă. Exilul i-a dat ocazia să-şi formeze o opinie negativă despre stânga occidentală, Kolakowski încetând să se mai considere marxist, fie şi unul revizionist, spunând la un moment dat că „există argumente mult mai bune în favoarea democraţiei şi libertăţii decât observaţia că Marx nu le e chiar atât de ostil pe cât pare la prima vedere”. Totuşi, rămâne socialist şi ateu. Între 1980 şi 1995 când s-a retras a predat la Universităţile din Chicago şi Oxford.

Filosofia lui Kołakowski

Opera filosofică este o combinaţie de erudiţie masivă, cu modificări uneori derutante: de la marxism trece la un revizionism moderat, încă stângist, pentru ca în ultima parte a activităţii să i se atribuie atitudini conservatoare sau chiar de dreapta.

Polemicile sale conţin raportări critice la adresa modernităţii dar şi a postmodernismului ca opţiune şi soluţie. În Încercările modernităţii (1990) susţine că modernitatea este o sursă de discomfort deoarece orice fel de program consistent, politic sau religios, conţine un dezechilibru latent, conducând la absolutizare şi auto-distrugere. Astfel, teoria creştină a drepturilor inalienabile ale omului considerat ca valoare în sine a fost asimilată de statul laic şi transformată în teza drepturilor individuale inalienabile garantate şi distribuite de stat, facilitându-se apariţia totalitarismului. Orice credinţă în consistenţă, în adevăruri nechestionabile, este o atitudine-hybris care provoacă inevitabil apariţia unor fanatisme ca Stalinismul, Nazismul sau Maoismul. Acestea sunt, alături de tradiţia umanistă de provenienţă creştină (umanismul eliberat de creştinism, chiar dacă înrădăcinat în el, nu mai este o sursă de echilibru pentru dezvoltarea culturală ci o „utopie al autonomiei umane şi a speranţei de perfecţiune nelimitată”), cele mai eficiente instrumente de sinucidere morală inventate vreodată, datorită faptului că duc spre o raţionalizare a sclaviei şi o relativizare a răului. Răul nu trebuie relativizat, Satan este real, sursă a îndoielii şi nesiguranţei, ele însele mărturii ale imperfecţiunii noastre. Singura salvare în acest sens o poate reprezenta o credinţă universală de tip kantian în esenţa sacră a individului. Numai credinţa universală se sustrage, spre deosebire de adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forţată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice.

Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un anti-realism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile şi obiectele conţinute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conţine o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru anti-realism, conform căruia lumea în sine este nediferenţiată iar noi creăm obiecte inventând clasificări. Universul este dependent de minte.

În ultimii ani reputaţia sa în cadrul stângii occidentale a scăzut.

A colaborat cu prestigioase reviste internaţionale: Temps Modernes, Hinter dem Eisernen Vorhang, Tri-Quarterly, Ost-Probleme, Il Leviatano, L'Altra Europa, De Homine, Neues Forum, Der Spiegel, Merkur, Frankfurter Rundschau, Critica storica, Vita e pensiero, The socialist Register, Der Spiegel, Contrepoint, Trybuna, Encounter, Dialog and Humanism, Survey, Franfurter Allgemeine Zeitung, Times Literary Supplement, Critical Review, Daedalus. După exilare a continuat totuşi să scrie şi pentru importante publicaţii poloneze, cum ar fi: Argumenty, Znak, Tworczosc, Studia Filozoficzne, Dialog, Kultura i Spoleczenstwo, Nowe Ksiazki, Euhemer, Zeszyty Argumentow, Archiwum Historii Filozofii i Mysli Spolecznej, Dzis, Twórczosc, Studia Estetyczne, Nowe Ksiazki, Sztandar Mlodych, Zycie Literackie, Polska, Dialog, Euhemer, Aneks, Znak, Kontakt.

Opere (selecţie)

  • Szkice o filozofii katolickiej (Schiţe despre filosofia Catolică), Varşovia, 1955;
  • Der Mensch ohne Alternative (Omul fără alternativă), München, 1960;
  • 13 bajek z królestwa Lailonii dla duzych i malych (Treisprezece povestiri din regatul Lailoniei pentru cititori mari şi mici) Varşovia, 1963;
  • Rozmowy z diablem (Convorbiri cu Diavolul, povestiri filosofice), Varşovia, 1965;
  • Kultura i fetysze (Cultură şi fetiş), Varşovia, 1967;
  • Die Gegenwärtigkeit des Mythos (Prezenţa mitului), München, 1972;
  • The Devil and Scripture (Diavolul şi Scriptura), Oxford, 1973;
  • Marxismus, Utopie und Anti-Utopie (Marxism, utopie şi anti-utopie), Stuttgart, 1974;
  • Husserl and search for certitude (Husserl şi căutarea certitudinii), Londra, 1975;
  • Der Mensch ohne Alternative (Omul fără alternative), München, 1976;
  • Glówne nurty marksizmu (Direcţii principale în marxism: apariţie, dezvoltare şi disoluţie), 3 volume, Paris, 1976-1978, Oxford, 1978 (cea mai masivă carte despre filosofia şi teoria non-economică a marxismului scrisă până în prezent);
  • Religion: if there is no God: on God, the Devil, sin and other worries of the so-called philosophy of religion (Religia. Dacă nu există Dumnezeu... Despre Dumnezeu, Diavol, păcat şi alte necazuri ale aşa-numitei filosofii a religiei), New York, Oxford, 1982 (în limba română, Editura Humanitas, 1993);
  • Bergson, Oxford, 1985;
  • Horror metaphysicus, Oxford, 1988 (în limba română, Editura All);
  • Elogio dell'incoerenza (În apărarea inconsistenţei), Milano, 1982;
  • Modernity on endless trial (Încercările modernităţii), Chicago-Londra, 1990;
  • God owes us nothing: a brief remark on Pascal's religion and on the spirit of Jansenism (Dumnezeu nu ne datorează nimic: scurtă remarcă asupra religiei lui Pascal şi asupra spiritului Jansenismului), Chicago, 1995.

Articole publicate în engleză şi disponibile online

Pentru opera sa filosofică, tradusă în numeroase limbi de circulaţie (germană, engleză, croată, cehă, franceză, olandeză, sârbă, suedeză, spaniolă, ebraică) a primit Mc Arthur Foundation Prize în 1983 şi Jefferson Award în 1986. A fost membru al American Society of Arts and Science.

Bibliografie

  • Christian Heidrich: Leszek Kolakowski. Zwischen Skepsis und Mystik, Neue Kritik, Frankfurt a. M. 1998, ISBN 978-3-8015-0280-5
  • Roger Kimball, Leszek Kolakowski and the Anatomy of Totalitarianism New Criterion 2005
  • Krzysztof Michalski: Die Zerbrechlichkeit des Ganzen. Leszek Kolakowski zum 80. Geburtstag. In: Transit. Nr. 34, 2008, ISSN 0938-2062, S. 5–19
  • Gesine Schwan: Leszek Kolakowski. Eine politische Philosophie der Freiheit nach Marx (Diss.), Stuttgart u.a. (Kohlhammer) 1971