Varză: Diferență între versiuni
→Legături externe: scos linkurile la tratamente naturiste |
|||
| Linia 128: | Linia 128: | ||
== Legături externe == |
== Legături externe == |
||
{{Commons|Brassica oleracea}} |
{{Commons|Brassica oleracea}} |
||
* [http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/v/varza-alba-brassica-oleracea.html Tratamente naturiste folosind varza albă]. sanatatecuplante.ro |
|||
* [http://www.lacafele.ro/8-beneficii-ale-consumului-de-varza/ 8 beneficii ale consumului de varză]. lacafele.ro |
|||
* Liliana Ivan (22 noiembrie 2008). „[http://www.adevarul.ro/life/sanatate/Varza-leac-afectiuni_0_25199288.html Varza, leac în 100 de afecțiuni]”. ''Adevărul'' |
|||
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/varza-un-ancestral-aliment-medicament-21-02-2009 Varza - un ancestral aliment-medicament], 21 februarie 2009, ''Amos News'' |
|||
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/medicamentul-numit-varza-murata-18-12-2010 Medicamentul numit 'varză murată'], 18 decembrie 2010, ''Amos News'' |
|||
{{Legume}} |
{{Legume}} |
||
Versiunea de la 22 august 2023 18:48
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
| Brassica oleracea | |
|---|---|
| |
| Varză | |
| Clasificare științifică (sistemul Cronquist (1981)) | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Subclasă: | Dilleniidae |
| Ordin: | Capparales |
| Familie: | Brassicaceae |
| Gen: | Brassica |
| Specie: | B. oleracea |
| Nume binomial | |
| Brassica oleracea L. | |
Modifică text  |
|
Varza, care cuprinde mai multe soiuri de Brassica oleracea, este o plantă bienală, comestibilă, cu frunze mari, verzi sau roșii, cultivată ca plantă anuală pentru capetele sale cu frunze dense. Varza comună, numită și varză albă sau varză cu cap alb (Brassica oleracea var. capitata) pentru a o diferenția de varza roșie [1], descinde din varza sălbatică (B. oleracea var. oleracea), la fel ca și multe alte subspecii cultivate agricol și folosite ca legume, cum ar fi brocoliul (Brassica oleracea var. italica), conopida (Brassica oleracea var. botrytis), varza de Bruxelles (Brassica oleracea var. gemmifera) și gulia (Brassica oleracea var. gongylodes).
O varză cântărește în general între 500 și 1.000 gr. Recordul mondial de greutate în anul 2012 a fost de 62,71 Kg. Varza verde cu frunze netede, cu cap ferm este soiul cel mai comun, varza mov cu frunze netede și varza creață cu frunze șifonate de ambele culori fiind mai rare. În condițiile zilelor lungi însorite, cum ar fi cele găsite la latitudini mai nordice vara, varza poate crește destul de mare. Capetele de varză sunt culese în general în primul an al ciclului de viață al plantei, dar plantele destinate semințelor li se permite să crească un al doilea an și trebuie ținute separate de alte culturi de Brassica pentru a preveni polenizarea încrucișată. Varza este predispusă la mai multe deficiențe de nutrienți, precum și la mai mulți dăunători și boli bacteriene și fungice.
Cel mai probabil, varza a fost domesticită undeva în Europa în istoria antică înainte de 1000 î.Hr. Utilizarea verzei în bucătărie a fost documentată încă din Antichitate. [2] A fost descrisă ca un lux de masă în Imperiul Roman. [3] Până în Evul Mediu, varza a devenit o parte proeminentă a bucătăriei europene, după cum indică anluminurile manuscriselor medievale. [4] Au fost introduse noi variante începând din Renaștere, în principal de către popoarele de limbă germanică . Varza creață a fost dezvoltată în secolul al XVI-lea. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, varza a fost popularizată ca aliment de bază în Europa Centrală, de Nord și de Est. [5] De asemenea, a fost folosită de marinarii europeni pentru a preveni scorbutul în timpul călătoriilor lungi pe mare. Începând cu Epoca Modernă timpurie, varza a fost exportată în America, Asia și în întreaga lume. [6]
Varza poate fi preparată în multe moduri diferite: pot fi aburiă, înăbușită, prăjită, sotată, fiartă, murată, fermentată sau consumată crudă. Varza crudă este o sursă bogată de vitamina K, vitamina C și fibre alimentare Producția mondială de varză și alte Brassica în 2020 a fost de 71 de milioane de tone, condusă de China cu 48% din total.
Taxonomie
Varza comună albă (Brassica oleracea var. capitata[7]) este o membră a speciei Brassica oleracea și a familiei de muștar Brassicaceae. Este din acceși specie ca și brocoliul (Brassica oleracea var. italica), conopida (Brassica oleracea var. botrytis), varza de Bruxelles (Brassica oleracea var. gemmifera) și gulia (Brassica oleracea var. gongylodes). Toate acestea provin din varza sălbatică, numită și varză de câmp (B. oleracea var. oleracea), care la rându-i fost domesticată din specia Brassica cretica răspândită în zona estică a Mării Mediterane[8]. De-a lungul miilor de ani de agricultură, varza de cîmp a fost cultivată selectiv pentru diverse caracteristici, cum ar fi capete mai mari pentru varză, frunze mai mari pentru varza acefală și tulpini groase cu boboci florali pentru brocoli, creând subspeciile și soiurile de azi. [7]
Termenul „varză” a fost folosit inițial pentru a se referi la forme multiple de B. oleracea, inclusiv cele fără cap [9], dar acum se folosește în mod curent doar cu referință la varza cu cap alb. O specie înrudită, napul (Brassica rapa var. rapa), este denumită popular și varză chinezească sau varză de țelină și are multe dintre aceleași utilizări ca varza comună. [10] Alte specii pentru care termenul este folosit în mod comun dar nu sunt înrudite cu Brassica sunt scoarța de varză sau arborele de varză (un membru al genului Andira), precum și palmierii de varză, care includ mai multe genuri de palmieri precum Mauritia, Roystonea oleracea, Acrocomia și Euterpe oenocarpus. [11] [12]
Etimologie
Numele de familie original al Brassicaceae a fost Cruciferae, care a derivat din modelul petalelor de flori, considerat de europenii medievali ca fiind un crucifix. [13] Cuvântul brassica derivă din bresic, un cuvânt celtic pentru varză. [9] Multe denumiri europene și asiatice pentru varză sunt derivate din rădăcina celto-slavă sau kap, care înseamnă „cap”. [14] Cuvântul din engleza mijlocie târzie cabbage derivă din cuvântul caboche („cap”), din dialectul picard al francezei vechi. Acesta, la rândul său, este o variantă a caboceului francez vechi. [15]
În limba română, varză provine din latină populară *vĭrdia, în loc de vĭrĭdia („verdețuri”). Cuvântul este înrudit cu italianul verza, portughezul verça, spaniolul berza, friulanul verge și aromânul verdzu.
Epitetul specific, oleracea, înseamnă "legumă" în latină și este o formă a cuvântului „holeraceus”.[16][17]
Epitetul varietal, capitata, este derivat din cuvântul latin pentru „având un cap”. [18]
Descriere
Varza are o rădăcină pivotantă subțire și cotiledoane cordate (în formă de inimă). Primele frunze produse sunt ovate (în formă de ou) cu un pețiol lobat. Plantele au 40-60 cm înalțime în primul an în stadiul vegetativ matur și pot atinge 1,5-2,0 m înălțime la înflorire în al doilea an. [19] Căpățânile au în medie între 0,45 și 3,5 Kg 1 și 8 pounzi (0,45 și 3,63 kg), cu soiuri cu creșterea rapidă, cu maturarea mai timpurie, producând căpățâni mai mici. [20] Majoritatea varzelor au frunze groase, alternante, cu margini care variază de la ondulate sau lobate până la foarte franjurate; unele soiuri au o frunze cerate. Plantele au sisteme radiculare fibroase și superficiale. [13] Aproximativ 90 la sută din masa rădăcinii se află în primii 20-30 cm de sol; unele rădăcini laterale pot pătrunde până la 2 m în adâncime. [19]
Inflorescența este constituită dintr-un racem terminal neramificat cu creștere nedeterminată de 50-100 cm înălțime, [19] cu flori galbene sau albe. Fiecare floare are patru petale așezate într-un model perpendicular, precum și patru sepale, șase stamine și un ovar superior care este bicelular și conține un singur stigmat și stil. Două dintre cele șase stamine au filamente mai scurte. Fructul este o silicvă care se deschide la maturitate prin dehiscență pentru a dezvălui semințe maronii sau negre, mici și rotunde. Autopolenizarea este imposibilă, iar plantele sunt polenizate încrucișat de insecte. [13] Frunzele inițiale formează o rozetă cuprinzând 7 până la 15 frunze, fiecare măsurând 25-30 cm pe 20-30 cm; [19] după aceasta se dezvoltă frunzele cu pețioli mai scurti și se formează căpățânile prin frunzele care se curbează spre interior. [21]
În funcție de soi, varza poate avea multe forme, culori și texturi ale frunzelor. Tipurile de frunze sunt, în general, împărțite între frunze șifonate, de genul varzei crețe sau acefale și frunze netede ale verzei albe, în timp ce spectrul de culori include alb și o gamă de verde, roșu și violet. Fruzele pot fi oblate, rotunde sau ascuțite. [22]
Varza a fost crescută selectiv pentru greutatea căpățânii, caracteristicile morfologice, rezistența la îngheț, creșterea rapidă și capacitatea de depozitare. Aspectul căpățânii de varză a primit importanță în creșterea selectivă, soiurile fiind alese pentru formă, culoare, fermitate și alte caracteristici fizice. [23] Obiectivele creșterii selective sunt acum concentrate pe creșterea rezistenței la diferite insecte și boli și îmbunătățirea conținutului nutrițional al varzei. [24] Cercetări științifice în modificarea genetică a culturilor B. oleracea, inclusiv varza, din Uniuniea Europenă și Statele Unite se axează pe obținerea unei rezistențe mai mari la insecte și ierbicide. [25]
Există mai multe înregistrări în Cartea Recodurilor referitor la varză. Printre acestea se numără cea mai grea varză, la 62,71 Kg, [26] cea mai grea varză roșie, la 31,6 Kg, [27] cea mai lungă sarma, la 19,54 m, [28] și cea mai mare farfurie de varză, la 2.960 Kg. [29]
Istorie
Cultivare
Există două soiuri principale de varză: timpurie și târzie. Cei timpurii se maturizează în aproximativ cincizeci de zile. Acestea produc muguri mici și sunt destinate consumului imediat deoarece nu rezistă la depozitare. Cele târzii, care se maturizează după optzeci de zile, produc muguri mai mari și sunt folosite pentru aprovizionarea iernii.
Varza este cultivată în general pentru capetele sale cu frunze dense, produse în primul an al ciclului său bienal. Plantele se comportă cel mai bine atunci când sunt crescute într-un sol bine drenat, într-o locație care primește plin soare. Diferite soiuri preferă diferite tipuri de sol, variind de la nisip mai ușor până la argilă mai grea, dar toate preferă terenul fertil cu un pH între 6,0 și 6,8. [30] Pentru o creștere optimă, trebuie să existe niveluri adecvate de azot în sol, în special în timpul etapei timpurii de formare a capului, și suficiente fosfor și potasiu în timpul etapelor incipiente de expansiune a frunzelor exterioare. [31]
Cultivare
Există două soiuri principale de varză: timpurie și târzie. Cei timpurii se maturizează în aproximativ cincizeci de zile. Acestea produc muguri mici și sunt destinate consumului imediat deoarece nu rezistă la depozitare. Cele târzii, care se maturizează după optzeci de zile, produc muguri mai mari și sunt folosite pentru aprovizionarea iernii.
Varza este cultivată în general pentru capetele sale cu frunze dense, produse în primul an al ciclului său bienal. Plantele se comportă cel mai bine atunci când sunt crescute într-un sol bine drenat, într-o locație care primește plin soare. Diferite soiuri preferă diferite tipuri de sol, variind de la nisip mai ușor până la argilă mai grea, dar toate preferă terenul fertil cu un pH între 6,0 și 6,8. [30] Pentru o creștere optimă, trebuie să existe niveluri adecvate de azot în sol, în special în timpul etapei timpurii de formare a capului, și suficiente fosfor și potasiu în timpul etapelor incipiente de expansiune a frunzelor exterioare. [31]
Producție
Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) a raportat că producția mondială de varză și alte brasicaceae (aceste plante sunt combinate de către FAO în scopuri de raportare) a fost, pentru anul calendaristic 2010, de 57.966.986 de tone metrice. Aceasta a fost cultivată în principal în China (43%) și India (11%).[32]
| Țară | Producție (tone) | Sursă |
|---|---|---|
 China
|
31.750.000 | estimare FAO |
 India
|
7.949.000 | cifrele oficiale |
 Rusia
|
3.527.620 | cifrele oficiale |
 Coreea de Sud
|
3.049.333 | cifrele oficiale |
 Ucraina
|
2.004.000 | cifrele oficiale |
 Japonia
|
1.375,.000 | cifrele oficiale |
 Indonezia
|
1.363.741 | cifrele oficiale |
 Polonia
|
1.288.735 | cifrele oficiale |
 România
|
1.027.844 | cifrele oficiale |
 Statele Unite ale Americii
|
959.750 | cifrele oficiale |
| Nivel mondial | 68.584.199 | Per total |
Note
- ^ „Growing broccoli, cauliflower, cabbage and other cole crops in Wisconsin” (PDF). University of Wisconsin. . p. 1. Accesat în .
- ^ A brief historical sketch is in Toussaint-Samat, pp. 622ff.
- ^ The Natural History of Pompeii. Cambridge University Press. 2002. p. 94. ISBN 978-0-521-80054-9
- ^ Ingram, Christine (2000). The Cook's Guide to Vegetables. Hermes House. pp. 64–66. ISBN 978-1-84038-842-8.
- ^ Tannahill, pp. 289–291
- ^ Nolte, Kurt. „Green Cabbage” (PDF). University of Arizona. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „Classification for species Brassica oleracea L”. PLANTS database. United States Department of Agriculture. Accesat în .
- ^ Mabry, Makenzie E; Turner-Hissong, Sarah D; Gallagher, Evan Y; McAlvay, Alex C; An, Hong; Edger, Patrick P; Moore, Jonathan D; Pink, David A C; Teakle, Graham R; Stevens, Chris J; Barker, Guy; Labate, Joanne; Fuller, Dorian Q; Allaby, Robin G; Beissinger, Timothy; Decker, Jared E; Gore, Michael A; Pires, J Chris (). „The Evolutionary History of Wild, Domesticated, and Feral Brassica oleracea (Brassicaceae)”. Molecular Biology and Evolution. 38 (10): 4419–4434. doi:10.1093/molbev/msab183
. PMC 8476135
- ^ a b „Of Cabbages and Celts”. Aggie Horticulture. Texas A&M University. Accesat în .
- ^ Schneider, Elizabeth (). Vegetables from Amaranth to Zucchini: The Essential Reference. HarperCollins. pp. 195–196. ISBN 978-0-688-15260-4.
- ^ Morris, Charles (). Winston's Cumulative Encyclopedia: A Comprehensive Reference Book. 2. J. C. Winston. p. 337.
- ^ Winer, Lise (). Dictionary of the English/Creole of Trinidad & Tobago: On Historical Principles. McGill-Queen's Press. p. 150. ISBN 978-0-7735-3406-3.
- ^ a b c Katz and Weaver, p. 279
- ^ Sturtevant, Edward Lewis (). Sturtevant's Notes on Edible Plants. J.B. Lyon. pp. 115, 117. ISBN 9780486204598.
- ^ Chantrell, Glynnis, ed. (). The Oxford Dictionary of Word Histories. Oxford University Press. p. 76. ISBN 978-0-19-863121-7.
- ^ Parker, Peter (). A Little Book of Latin for Gardeners. Little Brown Book Group. p. 328. ISBN 978-1-4087-0615-2.
oleraceus, holeraceus = referitor la legumă sau la gradină cu legume
- ^ Whitney, William Dwight (). The Century Dictionary and Cyclopedia. Century Co. p. 2856.
L. holeraceus, prop. oleraceus, herb-like, holus, prop. olus (oler-), herbs, vegetables
- ^ Small, Ernst (). Top 100 Food Plants. NRC Research Press. p. 127. ISBN 978-0-660-19858-3.
- ^ a b c d Dixon, p. 19
- ^ „Cabbage”. University of Illinois Extension. Accesat în .
- ^ Delahaut, K. A.; Newenhouse, A. C (). „Growing broccoli, cauliflower, cabbage and other cole crops in Wisconsin” (PDF). University of Wisconsin. p. 1. Accesat în .
- ^ Katz and Weaver, p. 280
- ^ Ordas and Cartea, p. 128
- ^ Ordas and Cartea, p. 135
- ^ „Cabbage”. GMO Food Database. GMO Compass. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Heaviest cabbage”. Guinness World Records. . Accesat în .
- ^ „Heaviest red cabbage”. Guinness World Records. . Accesat în .
- ^ „Longest cabbage roll”. Guinness World Records. . Accesat în .
- ^ „Largest cabbage dish”. Guinness World Records. . Accesat în .
- ^ a b Bradley et al., pp. 56–57
- ^ a b Wien and Wurr, p. 533
- ^ a b „FAO Statistics Database”. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Accesat în .
Legături externe
