Dune (roman)

Dune
Coperta primei ediții românești
Informații generale
Autor	Frank Herbert
Subiect	religie spațiul cosmic ecologie societate Civilizație cultură Putere[*]​
Gen	science fiction
Serie	Seria Dune
Ediția originală
Titlu original	Dune
Limba	engleză
Editură	Nemira, Adevărul
Țara primei apariții	Statele Unite ale Americii
Data primei apariții	1965
Format original	Tipărită
Număr de pagini	816
ISBN	978-606-579-359-0
Ediția în limba română
Traducător	Ion Doru Brana
Data apariției	2012
Cronologie
The Winds of Dune {{{text}}} The Winds of Dune Mântuitorul Dunei Mântuitorul Dunei {{{text}}}

Dune (titlu original Dune) este un roman science fiction scris de Frank Herbert și apărut în anul 1965. A câștigat premiul Hugo în 1966 și premiul inaugural Nebula pentru "Cel mai bun roman". Dune este deseori amintit ca fiind cel mai bine-vândut roman science fiction.

Cu o acțiune care se desfășoară într-un viitor îndepărtat în mijlocul unui imperiu interstelar feudal în expansiune, în care planetele sunt controlate de case nobiliare care au jurat credință Casei imperiale Corrino, Dune relatează povestea tânărului Paul Atreides (moștenitorul Ducelui Leto Atreides și al Casei Atreides), din momentul în care familia sa acceptă să conducă planeta deșertică Arrakis, singura sursă a "mirodeniei" numite melanj, cea mai importantă și mai valoroasă substanță din univers. Povestea explorează interacțiunile complexe, pe mai multe niveluri, privind politica, religia, ecologia, tehnologia și emoțiile umane din timpul confruntării între forțele Imperiului pentru controlul Arrakisului și a "mirodeniei" sale.

Herbert a scris cinci continuări la acest roman: Mântuitorul Dunei, Copiii Dunei, Împăratul-Zeu al Dunei, Ereticii Dunei și Canonicatul Dunei. Primul roman a stat și la baza ecranizării din 1984 realizată de David Lynch, precum și a serialului de televiziune realizat în 2000 de Sci Fi Channel, Dune, și a continuării acestuia din 2003, Copiii Dunei, a unor jocuri pe calculator, a unui joc cu pioni, a unor cântece și a unei serii de preludii, romane intercalate și continuări scrise în colaborare de Kevin J. Anderson și de fiul autorului, Brian Herbert, începând din 1999.

Origini

După ce a publicat romanul The Dragon in the Sea în 1957, Herbert a zburat în Florence, Oregon, la marginea nordică a Oregon Dunes, unde Departamentul Agriculturii Statelor Unite experimenta folosirea plantelor pentru stabilizarea dunelor de nisip, care puteau "înghiți orașe, lacuri, râuri, autostrăzi întregi." Articolul lui Herbert pe tema dunelor, "Au oprit nisipurile care se deplasau", nu a fost terminat niciodată (fiind publicat abia peste decenii, în The Road to Dune), dar cercetările întreprinse i-au stârnit autorului interesul pentru ecologie.

Herbert și-a petrecut următorii cinci ani documentându-se, scriind și revizuind ceea ce avea să devină romanul Dune, serializat în revista Analog între 1963 și 1965 sub forma a două opere mai scurte, Lumea Dunei și Profetul Dunei. Herbert și-a dedicat opera "oamenilor a căror muncă merge dincolo de idei, în lumea 'materială' - ecologiștilor terenurilor uscate, oriunde ar fi aceștia, oricând vor fi lucrat, le este dedicat acest efort de prezicere, cu respect și admirație." Versiunea serializată a fost extinsă și revizuită - și respinsă de mai mult de douăzeci de editori - înainte de a fi publicată de Chilton Books, o mică editură cunoscută în special pentru manualele de auto-reparare.

Rezumat

Cadru

La peste 23.000 de ani în viitor, rasa umană s-a împrăștiat în universul cunoscut, populând nenumărate sisteme planetare, conduse de casele regale aristocratice care se supun Împăratului Padișah Shaddam Corrino IV. Știința și tehnologia au evoluat dincolo de limitele timpurilor actuale. Din cauza unui incident petrecut cu 10.000 de ani în urmă, cunoscut ca Jihadul butlerian, calculatoarele și inteligențele artificiale sunt interzise. În absența acestor dispozitive, funcția lor este preluată de oameni cu minți foarte dezvoltate, numiți mentați.

În afara acestora, au apărut diverse organizații menite să umple locul ocupat anterior de "mașinile gânditoare". Doar două dintre ele au supraviețuit: Ghilda Spațială, specializată în matematică, care a monopolizat călătoriile spațiale realizate cu ajutorul navigatorilor, și puternicul ordin matriarhal numit Bene Gesserit, al cărei obiectiv principal îl constituie protejarea și evoluția rasei umane. Sursa abilităților lor este substanța numită mirodenia melanj, care se găsește doar pe planeta deșertică Arrakis. Mirodenia prelungește viața celor care o consumă și permite anumite capacități preștiente.

Corporația CHOAM este principala pârghie a economiei imperiale, stabilind veniturile și obligațiile financiare ale fiecărei Case. Cheia puterii lor este controlul Arrakis-ului. Mirodenia este crucială pentru navigatorii Ghildei Spațiale, care depind de ea pentru a stabili un traseu sigur al navelor Ghildei, folosind preștiința și tehnologia "plierii spațiului" care le permite călătoria instantanee în orice colț al universului.

Mirodenia le dă acolitelor Bene Gesserit, denumite deseori "vrăjitoare", abilități mentale și fizice, dezvoltate în parte prin condiționarea antrenamentului prana-bindu. O acolită Bene Gesserit devine Cucernică Maică după ce trece printr-un ritual primejdios numit agonia mirodeniei, în cadrul căruia ingerează o doză în mod normal letală dintr-un narcotic al preștiinței, fiind obligată să îl neutralizeze în interiorul ei. Supraviețuirea acestui ritual îi descătușează ego-ul și amintirile tuturor strămoșilor ei pe linie feminină. O Cucernică Maică este sfătuită să evite locul din conștiința ei ocupa de memoria genetică a strămoșilor ei pe linie masculină. Bene Gesserit conduc un program genetic secret, vechi de milenii, al cărui scop îl reprezintă producerea unui mascul echivalent unei Bene Gesserit, pe care îl numesc Kwisatz Haderach. Acest bărbat nu ar fi capabil doar să supraviețuiască agoniei mirodeniei și să acceseze amintirile strămoșilor pe linie masculină, ci se așteaptă să posede "puteri mentale organice (care pot) uni spațiul și timpul". Bene Gesserit vor ca acest Kwisatz Haderach să le ofere posibilitatea de a controla problemele omenirii mult mai eficient.

Planeta Arrakis este acoperită de un ecosistem deșertic, ostil majorității formelor de viață. Ea este casa fremenilor, luptători feroce care călăresc giganticii viermi de nisip ai deșertului și ai căror conducători sunt aleși prin luptă. Fremenii au ritualuri complexe și un sistem bazat pe păstrarea apei de pe planeta lor aridă; ei păstrează apa distilată a morților, consideră scuipatul un gest de respect, iar lacrimile cel mai prețios dar care poate fi oferit unui mort. Romanul sugerează că fremenii s-au adaptat fiziologic mediului lor, sângele lor coagulându-se aproape instantaneu pentru a preveni pierderea apei. Și cultura fremenă se învârte în jurul mirodeniei care se găsește în deșert și se recoltează sub riscul atacului viermilor de nisip. La fel ca și în cazul altor planete superstițioase, eforturile misionare ale Bene Gesserit au reușit să aducă religia și profețiile pe Arrakis, dându-le fremenilor credința într-un mântuitor, Lisan al-Gaib (Vocea din altă lume), care va veni într-o zi de pe altă lume pentru a transforma Arrakisul într-o lume mai ospitalieră.

Intriga

Împăratul Shaddam IV a ajuns să se teamă de Casa Atreides din cauza popularității în creștere a Ducelui Leto Atreides și a faptului că puterea de luptă a lui Leto a început să rivalizeze cu sardaukarii Împăratului, a căror imagine de invincibilitate a ajutat la păstrarea puterii imperiale. Shaddam pune la cale distrugerea Casei Atreides, dar nu poate risca atacul asupra unei singure Case, deoarece acest lucru nu ar fi acceptat de Landsraad, adunarea Caselor conducătoare. În schimb, împăratul apelează la ura veche de secole dintre Casa Atreides și casa Harkonnen, incluzându-l pe strălucitorul și însetatul de putere Baron Vladimir Harkonnen în planul său capcană de a-i elimina pe atreizi. Shaddam îl ademenește pe Leto să accepte mutarea fiefului său pe planeta deșertică Arrakis, controlată anterior de harkonneni, singura sursă cunoscută a mirodeniei numită melanj.

Intriga politică este complicată de faptul că fiul Ducelui, Paul Atreides, este o componentă esențială a programului genetic secret, vechi de secole, al Bene Gesserit. Concubinei lui Leto, Doamna Jessica, i s-a ordonat de către Bene Gesserit să îi dăruiască Ducelui o fiică. Din uniunea acesteia cu moștenitorul Harkonnen se așteaptă apariția lui Kwisatz Haderach. Jessica a încălcat aceste ordine, dăruindu-i Ducelui fiul pe care și-l dorea, iar Jessica se gândește că Paul poate fi chiar el Kwisatz Haderach, născut cu o generație mai repede.

Atreizii se așteaptă la intrigi și provocări în timpul guvernării Arrakisului, depășind capcanele și complicațiile inițiale ale hakonnenilor prin câștigarea încrederii populației locale a fremenilor, cu care speră să se alieze. Totuși, atreizii se dovedesc incapabili să facă față unui atac devastator al harkonnenilor susținut de sardaukari imperiali deghizați în trupe harkonnen, atac facilitat de trădarea unui membru al Casei Atreides — doctorul Suk Wellington Yueh. Casa Atreides este împrăștiată, mentatul Thufir Hawat este capturat de Baron și convins să lucreze pentru el, soldatul-trubadur Gurney Halleck se alătură unor contrabandiști, iar Duncan Idaho este ucis în timp ce îi apăra pe Paul și Jessica. Ca parte a înțelegerii, Yueh i-l duce Baronului pe Ducele captiv, dar îl trădează și pe Baron ajutând la evadarea lui Paul și a Jessicăi. Baronul îl ucide pe Yueh și scapă de tentativa Ducelui de a-l asasina înainte de a se sinucide, în locul său fiind ucis mentatul său, Piter De Vries. Cu ajutorul lui Duncan, Yueh, a conducătorului fremen și planetologul imperial Liet-Kynes, Paul și Jessica scapă de urmăritorii ei și se refugiază în adâncul deșertului.

Abilitățile Bene Gesserit ale Jessicăi și cele pe care Paul și le descoperă îi ajută să se alăture unui trib fremen, căruia îi învață rapid modul de viață. Jessica devine Cucernică Maică, înghițind Apa Vieții în timp ce e însărcinată cu al doilea copil; fiica ei nenăscută Alia participă la acest ritual, căpătând toate abilitățile unei Cucernice Maici înainte de a se naște. Paul se îndrăgostește de o fremenă, Chani, care îi dăruiește un băiat. Anii trec, iar Paul își dă seama tot mai mult de forța pe care o reprezintă fremenii, fiind capabili chiar să îi înfrângă pe sardaukarii "de neoprit" și să preia din nou controlul Arrakisului. Trăind cu dieta de mirodenie a fremenilor, preștiința lui Paul crește dramatic, permițându-i să prevadă evenimente viitoare și să câștige respectul religios al fremenilor, care îl consideră mântuitorul din profeții. Pe măsura creșterii influenței lui Paul, începe să conducă un jihad împortiva stăpânirii Harkonnen a planetei, sub noul său nume, Muad'Dib. Cu ajutorul preștiinței, Paul își dă seama că, dacă nu are grijă, fremenii vor extinde acest jihad la scara întregului univers cunoscut, lucru descris de Paul ca un efort subconștient al omenirii de a evita stagnarea genetică.

Atât Împăratul, cât și Baronul Harkonnen devin tot mai îngrijorați de creșterea fervoarei pe care fanaticii religioși de pe Arrakis i-o arată acestui "Muad'Dib", fără a ghici că acest coducător este Paul, pe care îl cred mort. Harkonnen vrea să îl înlocuiască pe nepotul său brutal, Glossu Rabban - care se ocupă de administrarea planetei -, cu nepotul și moștenitorul său Feyd Rautha, în speranța că acesta va câștiga respectul populației. Împăratul nu are încredere în mișcările Baronului și trimite spioni pe urmele sale. Hawat explică îndoielile Împăratului: sardaukarii, aproape invincibili în bătălie, sunt pregătiți pe planeta închisoare Salusa Secundus, ale cărei condiții inospitaliere permit doar supraviețuirea celui mai bun. Arrakis oferă condiții similare, iar Împăratul se teme că Baronul ar putea recruta de acolo o forță care să rivalizeze cu sardaukarii săi, exact lucrul pe care intenționa să îl facă, înaintea distrugerii ei, Casa Atreides. Paul și Guerney ajung din nou împreună, acesta din urmă fiind convins că Jessica este trădătorul care a dus la căderea Casei, fiind pe punctul de a o asasina înainte de a fi oprit de Paul. Tulburat de faptul că preștiința sa nu a prezis această posibilitate, Paul decide să ia Apa Vieții, un gest care fie îi va confirma rolul de Kwisatz Haderach, fie îl va omorî. După ce petrece trei săptămâni într-o stare similară morții, Paul își revine cu puteri sporite; este capabil să vadă trecutul, prezentul și viitorul după voie. Privind în spațiu, vede că Împăratul și harkonnenii au adunat o armată uriașă pentru a invada planeta și a prelua controlul ei. Paul își dă seama și de modul în care poate controla producția de mirodenie de pe Arrakis:: saturarea câmpurilor de mirodenie cu apa vieții va produce o reacție în lanț care va distruge toată mirodenia de pe planetă.

În timpul unui atac imperial asupra unei așezări fremene este ucis fiul lui Paul, iar fata de patru ani, Alia, este capturată de sardaukari și dusă în capitala planetei, Arrakeen, de unde Baronul Harkonnen se străduiește să înnăbușe jihadul, aub atenta supraveghere a Împăratului. Împăratul este surprins de sfidarea Aliei și de încrederea pe care o are în fratele ei, despre care află că este Paul Atreides. În acel moment, sub acoperirea unei gigantice furtuni de nisip, Paul și armata sa de fremeni atacă orașul; în confuzia generată, Alia îl ucide pe Baron. Paul înfrânge rapid apărarea orașului și se confruntă cu Împăratul, pe care îl amenință cu distrugerea mirodeniei, lucru care ar însemna încheierea călătoriilor spațiale și știrbirea puterii imperiale și a Bene Gesserit dintr-o mișcare. Feyd-Rautha îl provoacă pe Paul la un duel cu cuțite, dar este înfrânt. Înțelegând că Paul este capabil să își ducă la îndeplinire amenințările, Împăratul este obligat să abdice și să accepte mariajul fiicei lui, Prințesa Irulan, cu Paul. Paul urcă pe tron, controlul său asupra Arrakisului și a mirodeniei stabilind o nouă putere asupra Imperiului care schimbă fața universului cunoscut. Cu toate acestea, Paul își dă seama că este incapabil să oprească jihadul pe care l-a văzut în viziunile sale, statutul său legendar printre fremeni trecând dincolo de punctul în care îl mai poate controla.

Personaje

Vedere aeriană a localității Florence din statul american Oregon ale cărei dune de nisip au servit ca bază de inspirație pentru Frank Herbert.

Personajele din universul Dune, de cele mai multe ori, fac parte dintr-o anumită casă.

Casa Atreides

• Ducele Casei Atreides - conducătorul Casei Atreides
• Doamna Jessica - Bene Gesserit, concubina Ducelui, mama lui Paul și a Aliei
• Paul Atreides - fiul Ducelui
• Alia Atreides - sora mai mică a lui Paul
• Thufir Hawat - mentatul și Maestrul Asasin al Casei Atreides
• Gurney Halleck - loialul războinic trubadur al Casei Atreides
• Duncan Idaho - Maestrul de arme al Casei Atreides, absolvent al Școlii Ginaz
• Wellington Yueh - doctorul Suk al Casei Atreides

Casa Harkonnen

• Baronul Vladimir Harkonnen - conducătorul Casei Harkonnen
• Piter De Vries - mentatul strâmb al Casei Harkonnen
• Feyd-Rautha - nepotul și moștenitorul Baronului
• Glossu 'Bestia' Rabban (Rabban Harkonnen) - nepotul mai vârstnic al Baronului
• Iakin Nefud - Capitanul gărzii

Casa Corrino

• Shaddam Corrino IV - Împărat Padișah al universului cunoscut (al Imperiului)
• Prințesa Irulan - fiica cea mai mare și moștenitoarea împăratului
• Contele Hasimir Fenring - un eunuc genetic și cel mai apropiat prieten și sfetnic al Împăratului

Bene Gesserit

• Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam - uneltitoare Bene Gesserit, Dreptvorbitoarea împăratului
• Doamna Margot Fenring - soția Bene Gesserit a Contelui Fenring

Fremenii

• Fremenii, ca grup
• Stilgar - Naib (căpetenie) fremen din Sietch Tabr
• Chani - concubina fremenă a lui Paul
• Liet-Kynes - planetologul imperial de pe Arrakis, tatăl Chaniei, persoană respectată de fremeni

Contrabandiștii

• Esmar Tuek - conduce operațiunile de contrabandă, se împrietenește cu Guerney pe care îl ia alături de el, împreună cu supraviețuitorii care îl urmau

Traducere în limba română

• 1992 - Dune (2 vol.), Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", nr. 6-7, traducere Ion Doru Brana
• 1993 - Dune (2 vol.), ediția a II-a, Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", nr. 6-7, traducere Ion Doru Brana
• 1994 - Dune (2 vol.), ediția a III-a, Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", nr. 6-7, traducere Ion Doru Brana
• 1998 - Dune. Mântuitorul Dunei, Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", nr. 143-144, traducere Ion Doru Brana
• 2003 - Dune, Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", nr. 177, traducere Ion Doru Brana, 640 pag., ISBN 973-569-593-4
• 2005 - Dune, Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", traducere Ion Doru Brana, 824 pag., ISBN 978-973-569-748-8
• 2009 - Dune (2 vol.), Ed. Adevărul, Colecția "Biblioteca Adevărul", nr. 54-55, traducere Ion Doru Brana, 752 pag.
• 2012 - Dune (cartonată), Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", traducere Ion Doru Brana, 816 pag., ISBN 978-606-579-359-0
• 2013 - Dune, Ed. Nemira, Colecția "Nautilus", traducere Ion Doru Brana, 816 pag., ISBN 978-606-579-632-4

Analiză

Coperta ediției apărute în Biblioteca Adevărul

Mediu și ecologie

Dune a fost supranumit "primul roman de ecologie planetară la scară mare". După ce Rachel Carson a publicat Silent Spring în 1962, scriitorii de science fiction au început să trateze subiectul ecologiei și consecințele sale. În 1965, Dune a răspuns cu descrierea sa complexă a vieții de pe Arrakis, de la giganții viermi de nisip (pentru care apa e mortală) până la micile forme de viață asemănătoare șoarecilor adaptate să trăiască cu puțină apă. Populația indigenă, fremenii, trebuie să se adapteze mediului pentru a supraviețui, sacrificându-și unele dintre dorințele pentru o planetă scăldată de ape, astfel încât să poată păstra viermii de nisip, atât de importanți în cultura lor. Creația ecologică complexă și unică din Dune a fost succedată de alte romane science fiction cum ar fi A Door into Ocean (1986) și Marte-roșu (1992). Specialiștii de mediu au arătat că popularitatea cărții Dune ca roman ce descrie o planetă sub forma unui sistem viu, în combinație cu primele imagini ale Pământului văzut din spațiu (publicate în aceeași perioadă), au influențat decisiv mișcările ecologice, ducând la stabilirea unei zile internaționale a planetei Pământ.

Imperii în declin

Erudiții au comparat portretizarea căderii imperiului galactic din Dune cu Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului roman a lui Edward Gibbon, publicată în 1776, care argumentează că disensiunile și corupția au dus la căderea Romei Antice. În "History and Historical Effect in Frank Herbert's Dune" (1992), Lorenzo DiTommaso remarcă asemănările dintre cele două opere, subliniind excesele Împăratului pe planeta sa, Kaitain, și ale Baronului Harkonnen în palatul său. Eficiența de conducător a Împăratului se pierde din cauza ceremoniilor și fastului, coaforii și ajutoarele pe care le ia cu el pe Arrakis fiind denumite "paraziți". Baronul Harkonnen este corupt din punct de vedere material și decadent din punct de vedere sexual. Declinul și prăbușirea lui Gibbon pune căderea Romei pe seama ideilor decadente preluate din țările cucerite și pe excesele generate de ele. Gibbon consideră că luxul i-a înmuiat pe soldații Romei, deschizând calea atacurilor. În mod similar, sardaukarii Împăratului nu sunt pe potriva fremenilor de pe Dune, deoarece primii sunt prea siguri pe ei, în timp ce ultimii sunt predispuși la sacrificiu de sine. Fremenii pun binele comunității înaintea binelui propriu, în timp ce lumea exterioară se scaldă în luxul obținut pe seama altora.

Referințe arabice și islamice

Un mare număr de termeni din Dune îi copiază pe cei arabi și islamici, cum sunt Mahdi, Shaitan și "Fedaykin", de la Feda'yin. Ca străin care adoptă calea poporului deșertului pentru a-l ajuta să devină liber, Paul Atreides se aseamănă într-o oarecare măsură cu T. E. Lawrence.

Problematica genului

Kathy Gower critică Dune în cartea Mother Was Not a Person, argumentând că, deși cartea a fost lăudată pentru portretizarea oamenilor unei lumi mistice, femeile au fost lăsate deoparte. În opinia ei, femeile din cultura prezentă în Dune au în general atribuțiuni domestice, iar ordinul exclusiv feminin al cultului religios Bene Gesserit seamănă vechilor idei de vrăjitorie. Femeile acestei religii sunt temute și urâte de bărbați și nu își folosesc puterile pentru a se ajuta pe ele însele, ci pe bărbații din jur, dorința lor supremă fiind de a aduce un bărbat în sânul religiei lor. Autorul de science fiction și criticul literar Samuel R. Delany s-a declarat ofensat de faptul că singura descriere a homosexualității prezentă în carte, cea a Baronului Harkonnen în rolul perversului rău, este negativă.

Pe de altă parte, ascensiunea fiului Jessicăi se desfășoară sub conducerea Bene Gesserit eminamente feminin, o guvernare din umbră a tuturor marilor case, prin căsătorii și fricțiuni. O temă centrală a cărții este conectarea, în fiul Jessicăi, a aspectului feminin cu cel masculin. Într-un test Bene Gesserit de la începutul cărții, se spune că bărbații sunt, în general, "inumani", prin faptul că plasează dorința deasupra propriilor interese și aspirații. Aceasta este în conformitate cu filozofia lui Herbert că oamenii nu sunt creați egali, în timp ce egalitatea în fața justiției și egalitatea șanselor sunt idealuri mai înalte decât egalitatea mentală, fizică sau morală. Margery Hourihan o consideră pe mama personajului principal, Jessica, "de departe cel mai interesant personaj al romanului", arătând că, în timp ce fiul ei capătă o putere care îl face aproape un străin pentru cititor, ea rămâne umană. De-a lungul romanului, ea se luptă să păstreze puterea într-o societate dominată de bărbați, reușind să-și ajute fiul în momentele cheie ale drumului său spre putere.

Eroism

„Vă arăt sindromul super-eroului și propria voastră implicare în el.”

—Frank Herbert

În ascensiunea sa către statutul de super-erou, Paul urmează o cale comună narațiunilor care descriu apariția unu erou: o serie de circumstanțe nefericite i se împotrivesc, după o lungă perioadă de exil și de viață grea înfruntă și învinge sursa răului din povestea sa. Astfel, Dune este reprezentativă pentru direcția generală urmată de science fiction-ul american al anilor '60, prin faptul că prezintă un personaj care atinge un statut similar zeilor prin mijloace științifice. În cele din urmă, Paul Atreides atinge un nivel de omnisciență care îi permite să preia controlul planetei și al galaxiei, determinându-i pe fremenii de pe Arrakis să îl venereze ca pe un zeu. În 1979, Frank Herbert spunea: "Notița de subsol din trilogia Dune este: feriți-vă de eroi. Mai bine bazați-vă pe propria judecată și pe propriile greșeli." În 1985 scria: "Dune prezintă ideea conducătorului infailibil deoarece viziunea mea asupra istoriei este că greșelile conducătorilor (sau cele făcute în numele lor) sunt amplificate de numărul celor care îi urmează fără ezitare."

Juan A. Prieto-Pablos spune că Herbert a realizat o nouă tipologie cu super-puterile lui Paul, diferențiind eroii din Dune de cei anteriori, cum ar ar fi Superman, Gilbert Gosseyn al lui van Vogt și telepații lui Henry Kuttner. Spre deosebire de euper-eroii precedenți, care capătă puteri dintr-o dată, în mod accidental, cele ale lui Paul sunt rezultatul unui "progres personal dureros și încet". Și, spre deosebire de alți super-eroi ai anilor '60 - care reprezintă excepția printre oamenii de rând ai lumilor lor - personajele lui Herbert dobândesc puteri prin "aplicarea filozofiei și tehnicilor mistice". Pentru Herbert, omul de rând poate dobândi abilități incredibile de luptă (fremenii și sardaukarii) sau mentale (Bene Gesserit, mentații, navigatorii Ghildei Spațiale).

Zen

În cariera sa de ziarist, Herbert a intrat în contact cu Zen-ul prin intermediul a doi psihologi jungieni. În întreaga serie Dune și, mai ales, în romanul Dune, Herbert introduce concepte și forme împrumutate din budismul zen. Fremenii sunt zensunniți și multe pasaje scrise de Herbert conțin spiritul zen. În "Dune Genesis", el scria:

„Ceea ce îmi place cel mai mult este să văd întrepătrunderea temelor, legăturile între imagini care reproduc exact modul în care a căpătat formă Dune. Ca într-o litografie de Escher, mă implic în temele recurente care devin paradoxuri. Paradoxul central privește viziunea umană asupra timpului. Ce spuneți despre darul preștiinței al lui Paul - obsesia presbiteriană? Pentru ca Oracolul din Delfi să poată profeți, trebuie să se încâlcească în plasa predestinării. Dar predestinarea neagă surpriza și, de fapt, creează cadrul unui univers matematic închis ale cărui limite sunt mereu inconsistente, întâlnind mereu ceva nedemonstrabil. Este asemenea unui koan, distrugătorul de minți zen. Este ca și vorbele cretanului Epimenides, care spune: "Toți cretanii sunt mincinoși."”

Părere generală

Ediția cartonată a editurii Nemira

Recenziile romanului au fost în marea lor majoritate pozitive, Dune fiind considerat de mulți critici cel mai bun roman science fiction scris vreodată.

Autorul de science fiction Arthur C. Clarke l-a catalogat drept "unic", declarând: "Nu știu nimic care se poate compara cu el, în afara Stăpânului inelelor." Robert A. Heinlein a descris Dune ca fiind "puternic, convingător și foarte ingenios." A fost numit "unul dintre monumentele science fiction-ului modern" de către Chicago Tribune, în timp ce Washington Post l-a descris ca fiind "o portretizare a unei societăți extraterestre mai completă și mai detaliată decât a reușit orice alt autor din domeniu... o poveste care atrage atât prin acțiune, cât și prin perspectiva filozofică... Un fenomen science fiction uluitor."

Tamara I. Hladik scria că povestea "creează un univers pe care romanele mai slabe îl folosesc ca pretext pentru continuări. Toate elementele sale bogate se află în echilibru și sunt plauzibile - fără confederațiile cârpite, limbile inventate, obiceiurile născocite și istoriile fără sens care reprezintă semnul distinctiv al atâtor romane mai slabe." Singurul punct slab, spunea ea, este finalul, în care Paul "devine distant și oarecum plicticos", ca efect al statutului său similar unui zeu.

Prima ediție

Prima ediție din Dune a devenit una dintre cele mai valoroase pentru colecționarii de cărți science fiction, exemplarele ei ajungând în licitații până la 10.000$. Prima ediție de la Chilton avea 9,25 inci, coperți verzi-albăstrui și un preț de 5,95$ pe supracopertă, indicând Toronto ca editor canadian pe pagina drepturilor de autor.

Adaptări

Filmul lui David Lynch din 1984

Articol principal: Dune (film).

Prima ecranizare a romanului Dune a fost realizată de David Lynch, fiind lansată în 1984, la aproape 20 de ani de la publicarea cărții. Deși Herbert a spus că profunzimea și simbolismul cărții par să-i fi intimidat pe mulți realizatori de filme, a fost mulțumit de această ecranizare, declarând: "Au prins esența. Începe la fel ca Dune și îmi aud dialogurile pe tot parcursul lui. Și-au luat unele libertăți de interpretare, dar vei ieși știind că ai văzut Dune." Recenziile filmului nu au fost la fel de favorabile, spunând că a fost greu de înțeles celor nefamiliarizați cu cartea și că fanii vor fi dezamăgiți de modul în care a respectat acțiunea cărții.

Serialul din 2000 al lui John Harrison

În 2000, John Harrison a ecranizat romanul într-un serial pentru Sci-Fi Channel. Până în 2004, seria a fost unul dintre cele trei programe de la Sci-Fi Channel cu cel mai bun rating.

Ecranizări viitoare

În 2008 s-a anunțat că Peter Berg va realiza o nouă ecranizare a cărții pentru Paramount Pictures. Producătorului Kevin Misher, care a petrecut un an pentru a primi drepturile de la deținătorii legali, i se vor alătura Richard Rubinstein și John Harrison (de la cele două seriale ale Sci Fi Channel), precum și Sarah Aubrey și Mike Messina. Variety a afirmat că producătorii caută o "ecranizare fidelă" a romanului și "consideră perfectă tema resurselor ecologice finite". Autorul de science fiction Kevin J. Anderson și fiul lui Frank Herbert, Brian Herbert, care au scris împreună multe continuări și preludii la Dune începând din 1999, au fost adăugați proiectului pe post de consilieri tehnici. În octombrie 2009, Berg a renunțat la proiect, declarând ulterior că "nu era potrivit dintr-o mulțime de motive" pentru el. Având o schiță de scenariu de 175 realizată de Joshua Zetumer, Paramount a căutat un regizor care să realizeze filmul cu un buget care să nu depășească 175 milioane de dolari. Pe 4 ianuarie 2010, Entertainment Weekly a anunțat că regizorul Pierre Morel a semnat pentru proiect, scenaristul Chase Palmer introducând viziunea lui Morel în schița originală. În noiembrie 2010, Deadline.com anunța că Morel a "părăsit" proiectul, dar va fi creditat în continuare ca producător executiv.

Ediție comună Dune - Mântuitorul Dunei

Carte audio

În 1993, Recorded Books a lansat o carte audio de 20 de discuri, în lectura lui George Guidall. În 2007, Audio Renaissance a lansat o carte audio în lectura lui Simon Vance, cu unele pasaje interpretate de Scott Brick, Orlagh Cassidy, Euan Morton și alți protagoniști.

Influențe culturale

Dune a influențat alte romane, muzică, filme (inclusiv Star Wars), seriale de televiziune, jocuri, BD-uri și crearea de tricouri. Romanul a fost parodiat în 1984 în National Lampoon's Doon a lui Ellis Weiner, fiind și subiectul culegerii de eseuri The Dune Encyclopedia (1984) a Dr. Willis E. McNelly.

Dune a constituit o sursă de inspirație pentru formația germană de happy hardcore Dune, care a lansat câteva albume cu melodii pe tema călătoriilor spațiale. "Traveller in Time", de pe albumul din 1991 al formației Blind Guardian Tales from the Twilight World, are la bază viziunea despre viitor și trecut a lui Paul Atreides. Dune a stat și la baza albumului conceptual The 2nd Moon (1999) al formației germane de death metal Golem. Dune a influențat și albumul de debut al formației americane 30 Seconds to Mars.

Jocul online Lost Souls include elemente derivate din Dune, cum ar fi viermii de nisip și melanjul - a cărui dependență poate duce la dobândirea de talente psihice.

Vezi și

• Universul Dune
• Lista personajelor din Dune
• Listă terminologică utilizată în ciclul Dune
• Lista operelor scrise de Frank Herbert

Note

Bibliografie

• Clute, John (1995). The Encyclopedia of Science Fiction. New York: St. Martin's Press. p. 1386. ISBN 0-312134-86-X. 
• Clute, John (1995). The Multimedia Encyclopedia of Science Fiction. Danbury, CT: Grolier. pp. CD–ROM. ISBN 0-7172-3999-3. 
• Nicholls, Peter (1979). The Encyclopedia of Science Fiction. St Albans, Herts, UK: Granada Publishing Ltd. p. 672. ISBN 0-586-05380-8. 
• Jakubowski, Maxim (1983). The Complete Book of Science Fiction and Fantasy Lists. St Albans, Herts, UK: Granada Publishing Ltd. p. 350. ISBN 0-586-05678-5. 
• Pringle, David (1990). The Ultimate Guide to Science Fiction. London: Grafton Books Ltd. p. 407. ISBN 0-246-13635-9. 
• Tuck, Donald H. (1974). The Encyclopedia of Science Fiction and Fantasy. Chicago: Advent. p. 136. ISBN 0-911682-20-1. 

Legături externe

• Official website for Dune and its sequels
• "Dune Genesis" by Frank Herbert Arhivat în 16 iunie 2008, la Wayback Machine. ~ Originally published in Omni (July 1980)
• DuneAudio.com - The Official Dune Audiobook Site Arhivat în 29 iunie 2019, la Wayback Machine. ~ news and contests for Dune audiobooks
• Spark Notes: Dune, detailed study guide
• Audio Review at The Science Fiction Book Review Podcast
• DuneQuotes.com - Comprehensive collection of quotes from the Dune series Arhivat în 21 octombrie 2016, la Wayback Machine.
• Dune by Frank Herbert Arhivat în 16 octombrie 2021, la Wayback Machine., reviewed by Ted Gioia (Conceptual Fiction Arhivat în 21 aprilie 2021, la Wayback Machine.)
• Complete Book Summary of Dune Arhivat în 5 iunie 2009, la Wayback Machine..
• „Frank Herbert Biography and Bibliography at LitWeb.net”. www.litweb.net. Arhivat din original la 2 aprilie 2009. Accesat în 2 ianuarie 2009. 
• „Arabic and Islamic themes in Frank Herbert's Dune”. baheyeldin.com. Accesat în 2 ianuarie 2009. 
• Works of Frank Herbert pe Curlie