Biserica Reformată: Diferență între versiuni

'''Biserica Reformată''', cunoscută și sub denumirea de '''Biserică Reformat-Calvină''', este o biserică creștină creată în urma [[Reforma protestantă|Reformei protestante]]. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din [[Noul Testament]] enunțate de [[Huldrych Zwingli]] și [[Jean Calvin]]. Dar fiindcă cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la [[Zürich]], iar Calvin la [[Geneva]]), denumirea latină a învățăturii propagate de ei este ''Confessio Helvetica'' ("credința„[[confesiune]]a elvețiană"elvețiană”), spre deosebire de ''[[Confessio Augustana]]'' ("credința„confesiunea de la [[Augsburg]]"”), adică cea răspândită de [[Martin Luther]].

Mișcarea reformată a început în Elveția în secolul al XVI-lea cu activitatea lui [[Huldrych Zwingli]]. În 1529, din cauza divergențelor teologice despre comuniune, [[predestinare]], biserică și [[Taină (sacrament)|sacramente]], Biserica Reformată a fost separată de [[Biserica Evanghelică-Luterană|Biserica Luterană]]. În anii 1530-1540, Jean Calvin a devenit liderul bisericii din [[Geneva]]. Susținătorii lui Luther și apropiații acestuia, Zwingli și Melanchthon, erau numiți [[Luteranism|luterani]] (care susțineau că sunt evangheliști), iar susținătorii lui Calvin au fost numiți calviniști sau reformatori. Treptat, reformatorii s-au răspândit în întreaga Europă.

Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în [[împărtășanie]], invocarea sfinților, instituția [[episcopat]]ului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui, și susține nepracticarea semnului crucii, care ar fi o batjocură pentru Dumnezeu, neîmbogățirea clerului (cu toate că în anul 2023, în România, o înmormantare costă 1500 lei - taxă percepută de preot) etc. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor și celor condamnați la „[[judecata de apoi]]”.

Cocoșul de pe turnurile bisericilor reformate amintește scena biblică în care Sf. Petru s-a lepădat de Isus de 3 ori, pȃnă la primul cȃntat al cocoșului. Acest fapt a devenit ulterior simbol al pocăinței și al învierii.