Falun Gong: Diferență între versiuni

Din 1992 până în 1994, Li a perceput taxe pentru seminariile prelegerilor pe care le oferea în China, deși taxele erau considerabil mai scăzute decât cele ale celorlalte practici de qigong, iar agențiile locale de qigong primeau o cotă substanțială din ele.<ref name=Schechter/> Li Hongzhi a justificat taxele ca fiind necesare pentru acoperirea spezelor de călătorie și a altor cheltuieli, iar în unele ocazii a donat banii câștigați în scopuri caritabile. În 1994, Li Hongzhi a încetat complet să impună taxe, afirmând că Falun Gong trebuie să fie predat gratuit și că învățăturile sale sunt puse la dispoziție gratuit (inclusiv online).<ref>David Ownby, ''Falun Gong and the Future of China,'' p 86.</ref> Deși unii observatori cred că Li Hongzhi a continuat să câștige venituri din drepturile de autor ale cărților de Falun Gong,<ref>Dai Qing: Members of Falungong in an Autocratic Society. Asia Quarterly, Volume IV, No.3, Summer 2000 http://asiaquarterly.com/2006/01/28/ii-45/</ref> alții contestă acest lucru, menționând că majoritatea cărților Falun Gong aflate în circulație sunt copii ale celor originale.<ref name="wildgrass">Ian Johnson [http://www.amazon.com/Wild-Grass-Portraits-Change-Modern/dp/0375719199 ''Wild Grass: three portraits of change in modern China,''] (New York, NY: Pantheon Books, 2005).</ref>

 

Odată cu publicarea cărților ''Falun Gong'' și [[Teachings of Falun Gong#Zhuan Falun, the Main Book of Falun Gong|Zhuan Falun]]'', Li Hongzhi a făcut învățăturile sale mai accesibile. ''Zhuan Falun'', publicat în ianuarie 1995 la o ceremonie solemnă desfășurată în aula Ministerului Securității Publice, a devenit best-seller în China.<ref>Danny Schechter, "Falun Gong's Challenge to China: Spiritual Practice or Evil Cult?," p 66</ref><ref>David Ownby, ''Falun Gong and the Future of China,'' p 72.</ref>