ciudă

română

Etimologie

Din slavă (veche) čudo („minune”).

Pronunție

• AFI: /'ʧju.də/

Substantiv

Declinarea substantivului ciudă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciudă	ciude
Articulat	ciuda	ciudele
Genitiv-Dativ	ciudei	ciudelor
Vocativ	ciudă	ciudelor

1. sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie.

Cuvinte derivate

• ciudos
• înciuda

Locuțiuni

• (loc.adv.) în ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva.
• (loc.conj.) în ciuda faptului că... = cu toate că..., deși.

Expresii

• A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cadiu
• ducăi
• aduci

Referințe

• DEX '98 via DEX online