[go: nahoru, domu]

Etimologie

Din franceză autorité < latină au(c)toritas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /au.to.ri'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
autoritate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autoritate autorități
Articulat autoritatea autoritățile
Genitiv-Dativ autorității autorităților
Vocativ ' '
  1. drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare.
    Și-a întins autoritatea; se afla sub autoritate romană.
  2. organ al puterii de stat competentia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.
    Autoritățile superioare de stat.
  3. reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.
    Reprezentantul autorității.
  4. prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.
    Cârmuiește cu deplină autoritate.
  5. persoană care se impune prin cunoștințelor sale, prin prestigiul său.
    Se bucură de o mare autoritate.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe