desluși

română

Din bulgară дослушам (doslušam).

Conjugarea verbului desluși
Infinitiv	a desluși
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deslușesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deslușească
Participiu	deslușit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi.
(v.tranz.) a distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat).
(v.tranz.) (despre lumină) a face să apară clar conturul lucrurilor.
(v.tranz.) a desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc.
(v.refl.) (despre idei, probleme) a deveni limpede, explicit; a se clarifica.
(v.tranz.) a explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva.
(v.refl.) a se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege.