examen
Etimologie
Din franceză, latină examen.
Pronunție
- AFI: /eg'za.men/
Substantiv
Declinarea substantivului examen | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | examen | examene |
Articulat | examenul | examenele |
Genitiv-Dativ | examenului | examenelor |
Vocativ | examenule | examenelor |
- mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc.
- probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc.
- cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online