lucra
Vezi și : lucră |
Etimologie
Din latină lucubrare.
Pronunție
- AFI: /luˈkra/
Verb
Conjugarea verbului lucra | |
Infinitiv | a lucra |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
lucrez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să lucreze |
Participiu | lucrat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci.
- Lucrez la uzină.
- Lucrează din greu.
- Lucrează ca medic.
- (v.intranz.) a fi în mișcare, în acțiune; a dezvolta o activitate într-o direcție oarecare; a funcționa.
- Legea lucrează.
- Medicamentul lucrează.
- (v.intranz.) a acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient.
- (v.tranz.) a da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa.
- Lucrez pământul.
- Lucrezi lemnul.
- a clădi, a construi.
- a face, a confecționa; a fabrica.
- a coase, a broda; a împleti.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a unelti împotriva cuiva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă
Traduceri
a face un lucru; a munci
|
|
Etimologie
Din lucra.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lucra.