fenta

Romanian

Etymology

Borrowed from French feinter.

Verb

a fenta (third-person singular present fentează, past participle fentat) 1st conj.

1. to feint

Conjugation

    conjugation of fenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a fenta
gerund			fentând
past participle			fentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fentez	fentezi	fentează	fentăm	fentați	fentează
	imperfect	fentam	fentai	fenta	fentam	fentați	fentau
	simple perfect	fentai	fentași	fentă	fentarăm	fentarăți	fentară
	pluperfect	fentasem	fentaseși	fentase	fentaserăm	fentaserăți	fentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fentez	să fentezi	să fenteze	să fentăm	să fentați	să fenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fentează			fentați
	negative		nu fenta			nu fentați