[go: nahoru, domu]

Sari la conținut

întorsură

De la Wikționar, dicționarul liber
Versiunea din 21 februarie 2015 09:01, autor: KlaudiuBot (discuție | contribuții) (Bot: pron+ ron: AFI: /ɨn.tor'su.rə/ (Asistat))
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Etimologie

Din întors + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tor'su.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
întorsură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întorsură întorsuri
Articulat întorsura întorsurile
Genitiv-Dativ întorsurii întorsurilor
Vocativ întorsură întorsurilor
  1. (rar) întorsătură.
  2. (fig.) mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură.


Traduceri

Referințe