artificiu

română

Etimologie

Din franceză artifice < latină artificium.

Pronunție

• AFI: /ar.ti'fi.ʧju/

Substantiv

Declinarea substantivului artificiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	artificiu	artificii
Articulat	artificiul	artificiile
Genitiv-Dativ	artificiului	artificiilor
Vocativ	artificiule	artificiilor

1. procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă).
2. (mai ales la pl.) amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc.
3. sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei.

Cuvinte compuse

• artificiu de calcul

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online