esposa

Vezi și : esposá

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

• AFI: /(e)sˈpo.sa/

Substantiv

esposa f., esposes pl.

1. soție

Sinonime

• muyer

Cuvinte apropiate

• esposu

Referințe

• Wikcionariu
• Wiktionary

---

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche esposa < latină spōnsa („soție”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /esˈpɔ.za/, /esˈpo.za/
• (oriental) AFI: /əsˈpɔ.zə/, /əsˈpo.zə/

Substantiv

esposa f., esposes pl.

1. soție

Sinonime

• cònjuge, dona, muller

Cuvinte apropiate

• espòs

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

• AFI: /esˈpo.sa/

Substantiv

esposa f., esposas pl.

1. soție

Cuvinte apropiate

• esposo

Referințe

• Galizionario

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

• AFI: /esˈpu.zo/

Substantiv

esposa f., esposas pl.

1. soție

Sinonime

• molhèr

Cuvinte apropiate

• esposar
• espós

Referințe

• Wikiccionari

---

papamiento

(Papiamentu)

Etimologie

Din portugheză esposa sau spaniolă esposa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

esposa

1. soție

Sinonime

• kasá, señora

Referințe

• Wiktionnaire

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ɨʃˈpo.zɐ/
• (Brazilia de sud) AFI: /es'po.za/

Substantiv

esposa f., esposas pl.

1. soție

Sinonime

• mulher

Cuvinte apropiate

• esposar
• esposo

Etimologie

Din esposar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru esposar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru esposar.

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

• AFI: /esˈpo.sa/

Substantiv

esposa f., esposas pl.

1. soție
2. (la pl.) cătușe

Sinonime

• 1: consorte, cónyuge, media naranja, mujer
• 2: (în Peru) (pl.) marrocas

Cuvinte apropiate

• esposar
• esposo

Etimologie

Din esposar.

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru esposar.
2. forma de persoana a II-a singular de politețe la prezent indicativ pentru esposar.
3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru esposar.

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario