[go: nahoru, domu]

Sari la conținut

ruin

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Ruin, rùin, rúin
Ruin

Etimologie

Origine incertă. Confer sârbocroată rujan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ruin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruin ruini
Articulat ruinul ruinii
Genitiv-Dativ ruinului ruinilor
Vocativ ruinule ruinilor
  1. (bot.) (Succisa pratensis) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor.

Sinonime

Paronime


Traduceri

Referințe





(asturianu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ruin
Singular Plural
Masculin ruin ruinos
Feminin ruina ruines
  1. pipernicit, chircit, degenerat, închircit, sfrijit

Sinonime

Vezi și

Referințe





(English)

Etimologie

Din engleza medie ruine, care provine din franceza veche ruine < latină ruīna < ruō („a cădea, a se strica”).

Pronunție

  • AFI: /'ruːɪn/ (Anglia)
  • AFI: /'rʊɪ̯n/ (Anglia)
  • AFI: /'ruːɪn/ (SUA)
  • AFI: /ruːn/ (SUA)


Substantiv

ruin, pl. ruins

  1. (numărabil, uneori la pl.) ruină, dărăpănătură, dărâmătură
  2. (nenumărabil) ruină, decădere, pieire
    The monastery has fallen into ruin.
  3. (nenumărabil) declin
    Gambling has been the ruin of many.
  4. (ieșit din uz) cădere, alunecare
  5. înfrângere; răsturnare
    the ruin of a ship or an army; the ruin of a constitution or a government; the ruin of health or hopes.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to ruin
Infinitiv to ruin
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ruins
Trecut simplu ruined
Participiu trecut ruined
Participiu prezent ruining
  1. a ruina, a dărăpăna, a decădea
  2. a distruge, a strica
    He ruined his new white slacks by accidentally spilling oil on them.
  3. (fig.) a strica, a distruge
    My car breaking down just as I was on the road ruined my vacation.

Sinonime

Referințe





(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ruin
m. Singular Plural
Substantiv ruin ruinen
Diminutiv ruintje ruintjes
  1. (zool.) cal castrat, armăsar castrat

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





(español)

Etimologie

Din ruina.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ruin
Singular Plural
Masculin ruin ruines
Feminin ruin ruines
  1. demn de dispreț, josnic, detestabil
  2. debil, firav, fragil, plăpând
  3. avar, meschin, zgârcit
  4. (despre moral) decăzut, declasat, degradat, destrăbălat
  5. (despre atitudini) rău
  6. (despre animale) sălbatic, feroce

Sinonime

Cuvinte apropiate


Substantiv

ruin m., ruines pl.

  1. (în Spania) extremitatea cozii pisicii care, în conformitate cu o credință populară spaniolă, crește din nou atunci când a fost tăiată
  2. (ornit.) aușel

Sinonime

Locuțiuni

Referințe





(svenska)

Etimologie

Inevitabil din latină ruīna, probabil prin germană Ruin, Ruine sau franceză ruine. Confer și engleză ruin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ruin
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ruin ruinen ruiner ruinerna
Genitiv ruins ruinens ruiners ruinernas
  1. ruină
  2. (fig.) ruină, decădere, pieire
  3. (p.ext., ec.) crah, faliment economic

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe