modificare Amfipolis

{{Infocaseta Așezare}}
[[Imagine:Amphipolis location.jpg|thumb]]
'''Amfipolis''' (în limba greacă Ἀμφίπολις/''Amphípolis'') a fost un oraș elen, întemeiat pe teritoriul [[Tracia|Traciei]] de conducătorul de oști [[Atena|atenian]] [[Hagnon]] în anul 436/437 î.Hr.<ref>Polyaenus: ''Strategemata'' VI, 53. Vezi și Burckhardt 1955-1959, vol. V, p. 67 - Droysen 1952/53 vol. I, p. 16 - Meyer 1965, vol. IV/1, p. 669 și 673.</ref>, cu un număr relativ modest de coloniști<ref>Meyer 1965, vol. IV/1, p. 704.</ref>. Colonia a devenit independentă în anul 424 î.Hr., a fost ulterior cucerită de macedonieni și a devenit apoi capitală provincială în [[Imperiul Roman]].

Cetatea a fost importantă datorită controlului pe care-l oferea Atenei asupra coastei trace<ref>Droysen 1952/53 vol. I, p. 19.</ref> și asupra minelor de aur din munții [[Pangaion]]<ref>Minele au fost un obiect de dispută între [[Filip al II-lea al Macedoniei]] și Atena. Vezi Burckhardt 1955-1959 vol. VIII, p.358 - Droysen 1953/53 vol. I, p. 25.</ref>. Portul ei, aflat la vărsarea râului Stirmon, se numea după așezarea tracă inițială ''Eion'' sau ''Eunea Hodoi''. ''Aioneios'' se numise probabil și râul.

[[Atena]] încercase deja în anul 464/465 î.Hr. să cucerească ținuturile de pe coasta sudică a Traciei, însă oștirile ateniene au fost înfrânte atunci de tribul tracic al edonilor, în bătălia din Dabrescos<ref>[[Tucidide]]: ''Istoria Războiului peloponeziac'' IV, 102.</ref>.

Amfipolis s-a predat în anul [[424 î.Hr.]], în cursul [[Războiul peloponesiac|războiului peloponesiac]], fără a opune rezistență [[sparta]]nului {{Ill-wd|Q311742}}, deoarece strategul și istoricul [[Tucidide]] ajunsese prea târziu cu o flotă pentru a mai putea salva orașul<ref>Meyer 1965, vol. IV/2, p. 119 s.</ref>. Tucidide a trebuit să ia calea exilului în urma înfrângerii<ref>Această eroare a pus capăt carierei politice a lui Tucidide și este pomenită doar marginal în ''Istoria Războiului peloponesiac'' (VII, 9). Vezi Meyer 1965, vol. IV/2, p. 175 s. și nota 210. Despre [[Tucidide]] ca strateg vezi Hans Delbrück: ''Die Strategie des Perikles erläutert durch die Strategie Friedrichs des Grossen. Mit einem Anhang über Thucydides und Kleon'', Berlin 1890, p. 178 sq.</ref>. Eliberat de hegemonia Atenei, orașul a devenit independent. În anul [[422 î.Hr.]] generalul atenian {{Ill-wd|Q298220}} a încercat în zadar să-l recucerească, găsindu-și alături de Brasidas moartea. Concurentul său din [[Atena]], {{Ill-wd|Q315822}}, a încheiat imediat după bătălie (în 421 î.Hr.) [[Pacea lui Nicias|pacea care-i poartă numele]] și a obținut astfel o încetare provizorie a ostilităților dintre [[Sparta]] și [[Atena]]. Brasidas a fost după aceea venerat ca erou de către cetățenii Amfipolisului, cultul lui înlocuindu-l pe cel al întemeietorului atenian Hagnon<ref>Burckhardt 1955-1959, vol. VI, p. 216 și vol. VIII, p. 73.</ref>. Prin „[[Pacea lui Nicias]]” Sparta se obligase să cedeze Amfipolisul Atenei, dar comandantul Clearidas a refuzat acest lucru. Schimbul de prizonieri s-a derulat foarte anevoios în regiunea Stirmonului, tocmai deoarece spartanii nu erau de acord cu cedarea ținuturilor<ref>Meyer 1965, vol. IV/2, p. 179.</ref>. Amfipolis a refuzat hegemonia ateniană chiar și după retragerea spartanilor<ref>Meyer 1965, vol. IV/2, p. 183.</ref>. Într-o campanie purtată între anii 365 și 363 î.Hr. strategul atenian Timoteos a încercat din nou să cucerească cetatea, dar nu a reușit, în pofida ajutorului macedonean<ref>Meyer 1965, vol. V, p. 445 s.</ref>. Ulterior regele macedonean [[Perdiccas al III-lea]] a susținut orașul împotriva Atenei. Polisul elen l-a însărcinat din nou pe Timoteos, în anul 360/359 î.Hr., cu o campanie îndreptată împotriva Amfipolisului<ref>Despre campaniile lui Timoteos relatează ''Scolium la Eschin'' 2,31 și Polyaenus: ''Strategemata'' III 10, 8.</ref>. Între timp orașul era apărat de o garnizoană macedoneană<ref>Meyer 1965, vol. V, p. 464.</ref>. Aceasta a fost însă retrasă un an mai târziu de fratele mai tânăr al lui Perdiccas, Filip al II-lea, care promisese cetatea atenienilor.

Acordul cu Atena s-a dovedit a fi un tertip al lui [[Filip al II-lea al Macedoniei]], folosit de acesta pentru a câștiga timp să-i înfrângă pe iliri și să-și consolideze regatul<ref>Meyer 1965, vol. V, p. 466.</ref>. În anul 356 î.Hr. Filip a cucerit Amfipolisul, care a devenit de aceea o sursă a discordiei dintre macedoneni și greci. Astfel, macedonenii au câștigat minele de aur și argint din Pangaion. Sub Filip al II-lea se băteau monede în Amfipolis, așa-numiții philippeoi<ref>Nu este însă certă existența monedelor autonome. Vezi Droysen 1952/53 vol. I, p. 106 și nota 5, p. 890.</ref>. Pentru perioada stăpânirii macedoneene este consemnată o donație pentru templul lui [[Artemis]] Tauropolos din Amfipolis<ref>Droysen 1952/53 vol. II, p. 22.</ref>, ceea ce dovedește venerația zeiței în oraș. Cetatea este menționată ca polis macedonean și în timpul stăpânirii [[diadohi]]lor<ref>Burckhardt 1955-1959, vol. VIII, p. 410.</ref>.

Orașul este pomenit în cadrul rutei parcurse de [[Pavel (apostol)|apostolul Pavel]] și Sila în drum spre Salonic în Noul Testament, ''Faptele apostolilor'', 17,1.

==Note==
{{listănote|2}}

==Bibliografie==
* Jakob Burckhardt: ''Gesammelte Werke'', 10 vol., Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft 1955-1959.
* Johann Gustav Droysen: ''Geschichte des Hellenismus'', ed. de Erich Bayer. 3 vol., Tübingen: Wissenschaftliche Buchgesellschaft 1952/1953.
* Eduard Meyer: ''Geschichte des Altertums''. 5 vol., Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft 1965.

==Vezi și==
* [[Listă de orașe antice grecești]]

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Orașe din Grecia Antică]]
[[Categorie:Tracia]]