modificare F. Scott Fitzgerald

{{short description|romancier și scenarist american al secolului 20}}
{{redirect2|Scott Fitzgerald și Francis Fitzgerald|alte persoane cu aceleași nume|Scott Fitzgerald (dezambiguizare) și Francis Fitzgerald (dezambiguizare)}}
{{for|fiica lui F. Scott Fitzgerald|Frances Scott Fitzgerald}}
{{Infocaseta Scriitor}}
'''Francis Scott Key Fitzgerald''' ({{date biografice}}) a fost un scriitor precum și un autor american de ficțiune, ale cărui opere au ajutat la ilustrarea extravaganței și excesului din [[Epoca Jazz-ului]]. Cu toate că a obținut popularitate, faimă și avere în timpul vieții,<ref>{{Cite web|url=https://www.newyorker.com/magazine/2014/09/22/big-ritz|title=As Big as the Ritz: The Mythology of the Fitzgeralds|website=The New Yorker|access-date=1 octombrie 2018}}</ref> nu a avut parte de mult succes după moartea sa. Poate cel mai notabil membru al "[[Generația pierdută (Occident)|Generației pierdute]]" din anii '20, Fitzgerald este acum cunoscut ca unul dintre cei mai mari [[Literatura americană|scriitori americani]] ai secolului 20. El a terminat patru romane: ''[[Dincoace de Paradis]]'', ''[[Cei frumoși și blestemați]]'', ''[[Marele Gatsby]]'', și ''[[Blândețea nopții]]''. Un al cincilea, ''[[Ultimul magnat]]'', a fost publicat postum. Patru colecții cu povestiri scurte ale sale au fost publicate, precum și 164 de povestioare în diferite reviste în timpul vieții.

== Viața timpurie ==
Născut în 1896 în [[Saint Paul, Minnesota]], dintr-o familie de clasă mijlocie înstărită, Fitzgerald a primit numele după un văr de-al său, [[Francis Scott Key]],<ref>Matthew Joseph Bruccoli and Scottie Fitzgerald Smith, ''Some Sort of Epic Grandeur: The Life of F. Scott Fitzgerald'', (Columbia, SC: University of South Carolina Press, 2002), p. 13.</ref> dar a fost întotdeauna cunoscut ca '''Scott Fitzgerald'''.  A primit numele și după una dintre surorile sale decedate, Louise Scott Fitzgerald,<ref>Jonathan Schiff, "Ashes to Ashes:  Mourning and Social Difference in F. Scott Fitzgerald's Fiction", (Selingsgrove, PA:  Susquehanna University Press, 2001), p.21</ref> una dintre cele două care a murit cu puțin timp înainte de nașterea scriitorului. "Păi, cu trei luni înainte să mă nasc eu," scria el ca adult, "mama mea a pierdut ceilalți doi copii&nbsp;... cred că atunci am devenit scriitor."<ref>F. Scott Fitzgerald, "Afternoon of an Author:  A Selection of Uncollected Stories and Essays", (New York:  Scribner, 1957), p.184.</ref>

Tatăl său, Edward Fitzgerald, avea rădăcini irlandezo- și englezo-americane, și s-a mutat la St. Paul în Maryland după [[Războiul Civil American]], și era descris ca fiind "un gentleman tăcut cu maniere sudice frumoase".<ref name=Mizner5>Mizner (1972), p. 5.</ref><ref>{{cite web|url=https://books.google.com/books?id=EOvZ6JNVskAC&pg=PA45|title=F. Scott Fitzgerald in the Marketplace|work=google.ca}}</ref><ref>{{cite web|url=https://books.google.com/books?id=QdHia2IZ_kMC&pg=PT4|title=The Life and Times of F. Scott Fitzgerald|work=google.ca}}</ref> Mama sa, Mary "Molly" McQuillan Fitzgerald, a fost fiica unui imigrant irlandezo-american care și-a dobândit averea din afaceri cu produse angro.<ref name=Mizner5/> Se spune că una din verișoarele lui Edward Fitzgerald, [[Mary Surratt]], a fost spânzurată în 1865 pentru că a conspirat la asasinarea lui [[Abraham Lincoln]].<ref>[http://www.stpaul.lib.mn.us/reading/fitzgerald-vignettes.html Noted in many Fitzgerald biographies.] {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20100129110405/http://www.stpaul.lib.mn.us/reading/fitzgerald-vignettes.html |date=29 ianuarie 2010 }}</ref><ref>{{cite web|title=Who was Mary Surratt?|url=http://www.history.com/news/who-was-mary-surratt|website=History.Com|accessdate=6 februarie 2016}}</ref><ref>{{cite book|last1=Cline|first1=Sally|title=Zelda Fitzgerald: The Tragic, Meticulously Researched Biography of the Jazz Age's High Priestess|date=2013|publisher=Skyhorse Publishing|url=https://books.google.com/books?id=s_4mAgAAQBAJ&pg=PP84#v=onepage|accessdate=6 februarie 2016}}</ref>

Scott Fitzgerald și-a petrecut prima decadă a copilăriei sale în mare parte în [[Buffalo, New York]], ocazional în Virginia de Vest (1898–1901 și 1903–1908) acolo unde tatăl său a lucrat pentru [[Procter & Gamble]],<ref name="Petri Liukkonen 2008">{{cite web|url=http://www.kirjasto.sci.fi/fsfitzg.htm |title=F. Scott Fitzgerald |website=Books and Writers ''(kirjasto.sci.fi)'' |first=Petri |last=Liukkonen |publisher=[[Kuusankoski]] Public Library |location=Finland |archiveurl=https://web.archive.org/web/20100126230817/http://www.kirjasto.sci.fi/fsfitzg.htm |archivedate=26 ianuarie 2010 |dead-url=yes |df= }}</ref> precum și pentru puțin timp în [[Syracuse, NY|Syracuse, New York]], (între ianuarie 1901 și septembrie 1903).<ref name="buffaloah.com">{{cite web|url=http://www.buffaloah.com/a/fitzbflo/fitzbflo.html |title=''"F. Scott Fitzgerald in Buffalo, NY: 1898–1908"''&nbsp;– Buffalo as an Architectural Museum |publisher=Buffaloah.com |date= |accessdate=5 ianuarie 2013}}</ref> Edward Fitzgerald lucrase anterior ca vânzător de răchită; s-a angajat la Procter & Gamble după ce afacerea a eșuat.<ref>{{cite web|url=http://www.biography.com/people/f-scott-fitzgerald-9296261#early-life|title=Biography.com|last=|first=|date=|website=|publisher=|access-date=}}</ref><ref name=":1">{{cite web|url=http://library.sc.edu/spcoll/fitzgerald/biography.html|title=F.Scott Fitzgerald Centenary|website=library.sc.edu|access-date=25 aprilie 2016}}</ref> Părinții săi, [[Catolicism|catolici]], l-au trimis pe Fitzgerald la două școli catolice din vestul orașului Buffalo, mai întâi la Holy Angels Convent (1903–1904, acum închisă) și apoi la [[Nardin Academy]] (1905–1908). Anii de formare în Buffalo l-au dezvăluit ca fiind un băiat cu o inteligență neobișnuită și un interes aparte pentru literatură. Mama sa iubitoare s-a asigurat că fiul ei avea toate avantajele unei familii de clasă mijlocie înstărită.<ref>Matthew Joseph Bruccoli and Scottie Fitzgerald Smith, ''Some Sort of Epic Grandeur: The Life of F. Scott Fitzgerald'', (Columbia, SC: University of South Carolina Press, 2002), p. 14.</ref> Moștenirea averii unei mătuși și donațiile au asigurat familiei un stil de viață confortabil.<ref>{{cite web|url=http://www.shmoop.com/f-scott-fitzgerald/childhood.html|title=F. Scott Fitzgerald: Childhood|website=www.shmoop.com|access-date=25 aprilie 2016|archive-date=2012-01-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20120124143440/http://www.shmoop.com/f-scott-fitzgerald/childhood.html|dead-url=yes}}</ref> Într-un stil neconvențional ales chiar de părinți, Fitzgerald putea participa la cursurile de la Holy Angels doar pentru jumătate de zi—și putea alege care jumătate.<ref name="buffaloah.com"/>

În 1908, tatăl său a fost concediat de la Procter & Gamble, iar familia s-a întors în Minnesota, acolo unde Fitzgerald a fost înscris la [[St. Paul Academy]], unde a stat între 1908 și 1911.<ref name="Petri Liukkonen 2008"/> Când avea 13 ani, i-a fost publicată, în revista școlii, prima scriitură—o poveste polițistă.<ref>{{cite book|first=F. Scott|last=Fitzgerald|author-link=F. Scott Fitzgerald|title=Ellery Queen's 15th Mystery Annual, The Mystery of the Raymond Mortgage|place=New York|publisher=[[Random House]]|edition=1st|year=1960}}</ref> În 1911, când Fitzgerald avea 15 ani, părinții săi l-au trimis la Școala Newman, o facultate catolică prestigioasă din [[Hackensack, New Jersey]].<ref>Idema, Henry (1990). [https://books.google.com/books?id=IP49Hvi9XUAC ''Freud, Religion, and the Roaring Twenties: A Psychoanalytic Theory of Secularization in Three Novelists: Anderson, Hemingway, and Fitzgerald''], page 202</ref> Fitzgerald a jucat pentru echipa de fotbal american din Newman din 1912.<ref name="online.wsj.com">{{cite web|url=https://www.wsj.com/articles/the-football-genius-of-f-scott-fitzgerald-1414166403|title=The Football Genius of F. Scott Fitzgerald|author=Kevin Helliker|date=24 octombrie 2014|work=WSJ}}</ref> La Newman, l-a întâlnit pe Părintele Sigourney Fay, care i-a remarcat talentul incipient în scrieri și i-a încurajat ambițiile literare.<ref name=":1" />

După ce a absolvit Școala Newman în 1913, Fitzgerald a decis să rămână în New Jersey pentru a-și continua dezvoltarea artistică la [[Princeton University]]. A încercat la echipa de fotbal american, dar a fost eliminat chiar din prima zi de antrenamente.<ref name="online.wsj.com"/> S-a dedicat întru-totul la Princeton pentru a-și cizela scrierile, și a devenit prieten cu viitori critici sau scriitori [[Edmund Wilson]] și [[John Peale Bishop]].<ref name=Mizner29>Mizner (1972), p. 29.</ref> A scris pentru [[Princeton Triangle Club]], ''Nassau Lit'',<ref>{{cite news |url=http://theprince.princeton.edu/princetonperiodicals/cgi-bin/princetonperiodicals?a=d&d=Princetonian19670615-01.2.81&srpos=2&e=-------en-20--1--txt-IN-# |title=Whig, Clio Were Once Rivals |volume=91 |issue=72 |page=44 |work=[[The Daily Princetonian]] Special Class of 1971 Issue |date=15 iunie 1967 |accessdate=4 iunie 2014}}</ref> și ''[[Princeton Tiger Magazine|Princeton Tiger]]''. A fost implicat și în [[American Whig-Cliosophic Society]], care deținea ''Nassau Lit''.<ref>{{cite news |url=http://theprince.princeton.edu/princetonperiodicals/cgi-bin/princetonperiodicals?a=d&d=Princetonian19131015-01.2.7&srpos=5&e=-------en-20--1-byDA-txt-IN- |title=Over Three Hundred Freshmen Join Halls |work=[[The Daily Princetonian]] |volume=37 |issue=93 |date=15 octombrie 1913 |pages=1–2 |accessdate=4 iunie 2014}}</ref> Implicarea sa în Triangle—un fel de societate de comedie muzicală—a dus la aplicarea sa pentru unul dintre romanele sale la [[Charles Scribner's Sons]] acolo unde editorul a lăudat cartea, dar într-un final nu a acceptat-o.<ref name="Petri Liukkonen 2008"/> A primit invitații de înscriere din partea a patru dintre cluburile Universității, iar el a ales [[University Cottage Club]] (acolo unde biroul și materialele de scris ale lui Fitzgerald încă sunt afișate în bibliotecă) club cunoscut pentru idealul gentleman-ului stilat".<ref name=Mizner29/>

Țelurile lui Fitzgerald pentru scris la Princeton l-au adus pe lista celor care riscau să fie exmatriculați, iar în 1917 a abandonat facultatea pentru a se [[United States Army|înrola]]. În timpul iernii lui 1917, Fitzgerald era staționat la [[Fort Leavenworth]] și era studentul viitorului [[Președinte al Statelor Unite ale Americii|președinte]] și [[General de armată]] [[Dwight Eisenhower]] pe care, inițial, l-a displăcut.<ref name=Ike>{{cite book |last=Korda |first=Michael|first2=|last2=|title=IKE an American Hero|year=2007|publisher=HarperCollins Publishers|location=New York, NY 10022|isbn=978-0-06-075665-9|page=134}}</ref> Îngrijorat de faptul că ar putea muri în [[Primul Război Mondial|Război]] fără a-și îndeplini visurile literare, Fitzgerald a scris în grabă ''Egoistul romantic'' cu câteva săptămâni înainte să fie gata de plecare—și, cu toate că Scribners l-a respins, recenzorul a remarcat originalitatea și l-a încurajat pe Fitzgerald să înscrie mai multe cărți pe viitor.<ref name="Petri Liukkonen 2008"/><ref name="Biography, F. Scott Fitzgerald">{{cite web |url=http://www.biography.com/people/f-scott-fitzgerald-9296261?page=1 |title=F. Scott Fitzgerald Biography – Facts, Birthday, Life Story |publisher=Biography.com |date=21 decembrie 1940 |accessdate=5 ianuarie 2013}}</ref>

În timp ce se afla la Princeton, Fitzgerald a întâlnit-o pe debutanta și faimoasa [[Ginevra King]] în timp ce se întorcea acasă în St. Paul.<ref>Noden, Merrell. [https://www.princeton.edu/~paw/archive_new/PAW03-04/04-1105/feature1.html  "Fitzgerald's first love"]. ''[[Princeton Alumni Weekly]]''. 5 noiembrie 2003.</ref> King și Fitzgerald au avut o relație romantică între 1915 și 1917.<ref name="pr.princeton.edu">{{Cite web|url=https://pr.princeton.edu/pwb/03/0907/1c.shtml|title=Princeton - Weekly Bulletin 09/07/03 - Before Zelda, there was Ginevra|website=pr.princeton.edu|access-date=2018-12-17}}</ref> Îndrăgostit imediat de ea, conform lui Mizner, Fitzgerald "a rămas devotat Ginevrei pentru atât timp cât îi permitea ea", și îi scria "zilnic, scrisori expresive și incoerente, pe care toți tinerii iubiți le scriu".<ref name=Mizner29/> Ea va deveni inspirația pentru personajul Isabelle Borgé, prima iubire a lui [[Amory Blaine]] din ''[[Dincoace de Paradis]]'',<ref>{{Citation | last = Bruccoli | first = Matthew Joseph | authorlink = Matthew Bruccoli | title = Some Sort of Epic Grandeur: The Life of F. Scott Fitzgerald | edition = 2nd rev.  | year = 2002 | publisher = University of South Carolina Press | location = [[Columbia, South Carolina|Columbia, SC]] | pages = 123–124 | isbn = 1-57003-455-9}}</ref> pentru Daisy Buchanan din ''[[Marele Gatsby]]'', și câteva alte personaje din povestioarele și romanele sale.<ref>Stepanov, Renata. [https://web.archive.org/web/20031004123736/http://www.dailyprincetonian.com/archives/2003/09/15/news/8488.shtml ''"Family of Fitzgerald's lover donates correspondence"'']. ''[[The Daily Princetonian]]''. 15 septembrie 2003.</ref> După ce relația lor s-a încheiat în 1917, Fitzgerald i-a cerut Ginevrei să distrugă scrisorile trimise de el.<ref name="pr.princeton.edu"/> El nu a distrus niciodată scrisorile primite de la King. După moartea lui din 1940, fiica sa "Scottie" i-a trimis scrisorile înapoi lui King, iar ea le-a păstrat până la moarte și nu i le-a arătat nimănui niciodată.

== Zelda ==
{{AP|Zelda Fitzgerald}}
[[File:Zelda Fitzgerald portrait.jpg|thumb|left|upright=0.7|[[Zelda Fitzgerald|Zelda Sayre]] în 1917]]

Fitzgerald a fost numit locotenent-secund în infanterie și a fost repartizat la Camp Sheridan lângă [[Montgomery, Alabama]]. În timp ce se afla la un country club, Fitzgerald a întâlnit-o și s-a îndrăgostit de [[Zelda Sayre Fitzgerald|Zelda Sayre]], fiica judecătorului de la [[Curtea Supremă din Alabama]], [[Anthony D. Sayre]] și "fata de aur", cum o numea Fitzgerald, a societății din Montgomery. Războiul s-a încheiat în 1918, înainte ca Fitzgerald să fie trimis în Europa. Lăsat la vatră, el s-a mutat în New York City, sperând la o carieră în advertising ce va fi destul de bănoasă pentru a o face pe Zelda să îl ia de soț. El a lucrat pentru agenția de advertising [[Barron Collier]], trăind într-o cameră single de pe Claremont Avenue, nr 200, în cartierul Morningside Heights din partea de vest a Manhattan-ului.

Zelda i-a acceptat cererea în căsătorie, dar după ceva timp, în ciuda locului de muncă la firma de advertising și a poveștilor scrise, el nu a convins-o că va reuși să o susțină financiar, ceea ce a făcut-o să rupă logodna.
Fitzgerald s-a întors la casa părinților din [[F. Scott Fitzgerald House|599 Summit Avenue]], din St. Paul, pentru a revizui ''Egoistul romantic'', reintitulat ''[[Dincoace de Paradis]]'', o poveste semi-autobiografică a anilor lui Fitzgerald la Princeton.<ref>{{cite web|last=Pomerantz |first=Will |title=This Side of Paradise |url=http://www.historytheatre.com/files/play-guide_this-side-of-paradise_2013.pdf |work=History Theatre |accessdate=19 iunie 2013 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20140116105411/http://www.historytheatre.com/files/play-guide_this-side-of-paradise_2013.pdf |archivedate=16 ianuarie 2014 |df= }}</ref>  Fitzgerald stătea atât de prost cu banii, încât s-a angajat ca mecanic de plafoane la automobile.<ref name="Biography, F. Scott Fitzgerald"/><ref name="Zelda & F. Scott Fitzgerald Chronology">{{cite web|url=http://www.zeldafitzgerald.com/chronology/chronology_6.asp |title=Link to Zelda & F. Scott Fitzgerald Chronology Web Page |accessdate=3 octombrie 2012 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20120614113145/http://www.zeldafitzgerald.com/chronology/chronology_6.asp |archivedate=14 iunie 2012 |df= }}</ref> Romanul său revizuit a fost acceptat la Scribner în toamna lui 1919 și a fost publicat pe 26 martie 1920, devenind un succes instant, vânzând 41.075 de exemplare în primul an.<ref>{{cite book|last1=Bruccoli|first1=ed. by Matthew J.|title=New essays on "The great Gatsby"|date=1999|publisher=Cambridge Univ. Press|location=Cambridge [u.a.]|isbn=0-521-31963-3|edition=Repr.}}</ref> A lansat cariera lui Fitzgerald ca scriitor și a furnizat un venit stabil și corespunzător nevoilor Zeldei. Ei și-au reluat logodna și s-au căsătorit la [[Catedrala Sf. Patrick din New York]]. Fiica și singurul lor copil, [[Frances Scott Fitzgerald|Frances Scott "Scottie" Fitzgerald]], s-a născut pe 26 octombrie 1921.

== „Epoca Jazz-ului” (anii '20) ==
{{AP|Epoca Jazz-ului}}
[[File:F. Scott Fitzgerald, 1921.png|thumb|upright|F. Scott Fitzgerald în 1921]]
Parisul din anii '20 s-a dovedit a fi cel mai influent capitol din dezvoltarea lui Fitzgerald. El a întreprins câteva excursii în Europa, în mare parte la Paris și pe [[Riviera Franceză]], și a devenit prieten cu mulți membri ai comunității americanilor expatriați din Paris, cel mai notabil fiind [[Ernest Hemingway]]. Prietenia lui Fitzgerald cu Hemingway a fost una destul de exuberantă, precum multe dintre relațiile lui Fitzgerald. Hemingway nu s-a înțeles bine, însă, cu Zelda și, pe lângă faptul că a descris-o ca fiind "nebună" în memoriile sale ''[[A Moveable Feast]]'',<ref name=MoveableFeast1>Hemingway, Ernest – ''A Moveable Feast'', Charles Scribner's Sons, New York, 1964.</ref> Hemingway a spus și că Zelda "își încuraja soțul să bea pentru a-l distrage pe Fitzgerald de la lucrul la cartea sa",<ref name=MoveableFeast1/><ref name="canterbury">Canterbury, E. Ray; Birch, Thomas. ''F. Scott Fitzgerald: Under the Influence.''(St. Paul: Paragon House, 2006), p. 189</ref> cu scopul de a scrie povestirile scurte pentru reviste, pentru a câștiga banii ce le vor susține cheltuielile. La fel ca majoritatea scriitorilor profesioniști de atunci, Fitzgerald și-a suplimentat venitul prin scrierea de povestioare pentru reviste precum ''[[The Saturday Evening Post]]'', ''[[Collier's Weekly]]'', și ''[[Esquire]]'', și își vindea poveștile și romanele către studiourile de la Hollywood. Această "curvăsăreală", precum Fitzgerald și, ulterior, Hemingway numeau aceste vânzări,<ref name=MoveableFeast1/> era un subiect sensibil în discuțiile celor doi scriitori prieteni. Fitzgerald spunea că își scria inițial poveștile într-o manieră 'autentică', apoi le rescria pentru a avea "schimbări de situație și a se transforma în povești vandabile pentru reviste".<ref name="canterbury"/>

[[File:Fitzgerald, Saturday evening post.png|thumb|left|Fitzgerald scria frecvent pentru ''[[The Saturday Evening Post]]''.  Acest număr din 1 mai 1920, conținând povestea scurtă "[[Bernice Bobs Her Hair]]", a fost prima cu numele lui Fitzgerald pe copertă.]]
Cu toate că pasiunea lui Fitzgerald era în scrisul romanelor, doar prima sa operă s-a vândut într-atât de bine încât să susțină stilul de viață opulent pe care el și Zelda l-au adoptat, acela de celebrități din New York. (''Marele Gatsby'', acum considerat capodopera sa, nu a devenit popular decât după moartea lui Fitzgerald.) Din cauza acestui stil de viață, precum și a facturilor medicale ale Zeldei, Fitzgerald avea constant dificultăți financiare și se împrumuta des de la impresarul său literar, [[Harold Ober]], și de la editorul de la Scribner's, [[Maxwell Perkins]]. Când Ober a decis să nu îi mai împrumute bani lui Fitzgerald, scriitorul a încheiat legăturile cu agentul și prietenul său de-o viață. (Fitzgerald i-a oferit, în sensul ăsta, un tribut călduros și plin de scuze în povestirea "Financing Finnegan".)

Fitzgerald a început să lucreze la al patrulea roman la sfârșitul anilor '20, dar s-a lovit din nou de dificultăți financiare, iar, în 1930, Zelda a fost diagnosticată cu [[schizofrenie]]. Sănătatea sa emoțională a rămas fragilă pentru restul vieții sale. În februarie 1932, ea a fost spitalizată la Clinica Phipps din [[Baltimore, Maryland]].<ref name=":0">{{Cite journal|url = http://www.baltimorestyle.com/index.php/style/baltimore/baltimore_f_scott_fitzgerald_in_baltimore/|title = F. Scott Fitzgerald in Baltimore|last = Rudacille|first = Deborah|date = December 2009|journal = Baltimore Style|accessdate = 23 august 2014|doi = |pmid = |deadurl = yes|archiveurl = https://web.archive.org/web/20140826114200/http://www.baltimorestyle.com/index.php/style/baltimore/baltimore_f_scott_fitzgerald_in_baltimore/|archivedate = 26 august 2014|df = }}</ref> În acest timp, Fitzgerald a închiriat reședința "La Paix" din suburbia orașului [[Towson, Maryland]] pentru a lucra la cartea sa, povestea apogeului și decăderii lui Dick Diver, un tânăr psihiatru promițător care se îndrăgostește și însoară cu Nicole Warren, unul dintre pacienții săi. Cartea a avut mai multe versiuni, prima dintre ele fiind o poveste despre [[matricid]]. Unii critici au văzut cartea ca un [[roman autobiografic]] voalat ce relatează problemele lui Fitzgerald cu soția sa, efectele corozive ale bogăției și stilului de viață decadent, propriul egoism și încrederea în sine, și [[alcoolism|problema cu alcoolul]]. Într-adevăr, Fitzgerald era extrem de protectiv cu "materialul" său (n.t., viața lor împreună).  Când Zelda a scris și trimis la Scribner's propria versiune ficțională a vieților lor în Europa, ''[[Save Me the Waltz]]'', Fitzgerald a fost nervos și a reușit să facă câteva modificări înainte de publicarea cărții, și i-a convins pe doctori să o priveze pe Zelda de la a scrie mai multe despre ceea ce el numea "materialul" său, care includea și relația lor. Cartea sa a fost publicată, într-un final, în 1934 ca ''[[Blândețea nopții]]''. Criticii care au așteptat nouă ani pentru continuarea la ''Marele Gatsby'' au avut opinii mixte despre roman. Cei mai mulți au fost surprinși de structura în trei acte și mulți au simțit că Fitzgerald nu s-a ridicat la așteptările proprii.<ref>Donaldson, Scott, ed. Critical Essays on F. Scott Fitzgerald's The Great Gatsby. Boston, MA: G.K. Hall, 1984</ref> Romanul nu s-a vândut bine după publicare, dar, la fel ca și la ''Gatsby'', reputația cărții a crescut semnificativ.<ref>Reader's companion to F. Scott Fitzgerald's Tender is the Night. MJ Bruccoli, J Baughman&nbsp;– 1996&nbsp;– Univ of South Carolina</ref> Alcoolismul și problemele financiare ale lui Fitzgerald, precum și boala mintală a Zeldei, au dus la ani dificili în Baltimore. El a fost internat de nouă ori la Spitalul Johns Hopkins, iar prietenul său [[H. L. Mencken]] nota într-o scrisoare din 1934 că "F. Scott Fitzgerald a devenit deprimant. Bea într-o manieră sălbatică și a devenit o neplăcere."<ref name=":0" />

== Anii la Hollywood ==
În 1926, Fitzgerald a fost invitat de producătorul John W. Considine, Jr., la o relocare temporară la Hollywood pentru a scrie o comedie în stil flapper pentru [[United Artists]]. Scott și Zelda s-au mutat într-un bungalou deținut de studio în luna ianuarie a anului următor, iar Fitzgerald a întâlnit-o ulterior pe [[Lois Moran]], cu care a început o aventură. Starleta a devenit o muză temporară a scriitorului și l-a făcut să rescrie personajul feminin Rosemary Hoyt, unul din cele principale ale romanului ''Blândețea nopții'', (care fusese masculin în primele versiuni) pentru a se asemănă aproape leit cu ea. Călătoria a amplificat dificultățile conjugale ale cuplului, iar ei au părăsit Hollywood-ul după două luni.<ref>{{cite web|last=Daniel|first=Anne Margaret|title=The Fitzgeralds in Hollywood|url=http://www.the-tls.co.uk/tls/public/article1039732.ece|work=The Times Literary Supplement|accessdate=28 noiembrie 2015}}</ref><ref>{{cite web|title=Chronology of the Life of Zelda Fitzgerald |url=http://www.zeldafitzgerald.com/chronology/chronology_16.asp |work=Zeldafitzgerald.com |accessdate=28 noiembrie 2015 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20080628083613/http://www.zeldafitzgerald.com/chronology/chronology_16.asp |archivedate=28 iunie 2008 |df= }}</ref> În următorii ani, Zelda a devenit extrem de violentă și epuizată emoțional, iar în 1936, Fitzgerald a internat-o la [[Highland Mental Hospital|Highland Hospital]] din [[Asheville, North Carolina]].<ref>{{Harvnb|Milford|1970|p=308}}</ref>

Cu toate că a considerat munca în cinematografie înjositoare, Fitzgerald continua să aibă dificultăți financiare și a semnat un contract exclusiv cu [[Metro-Goldwyn-Mayer]] în 1937, în care era obligat să se mute la Hollywood, acolo unde a câștigat cel mai mare venit al său de până în acel moment: 29.757,87 de dolari.<ref>{{cite book|last=Fitzgerald|first=F. Scott|title=The Great Gatsby|year=2012|publisher=Alma Classics|location=Great Britain|page=196}}</ref> El a început să aibă o aventură publică cu cronicara de film [[Sheilah Graham]].<ref name=Beloved1>Graham, Sheilah. ''Beloved Infidel: The Education of a Woman'', 1958 (with Gerold Frank).</ref> Proiectele la care Fitzgerald a lucrat au inclus două săptămâni de dialog nefolosit, împrumutate lui [[David O. Selznick]] pentru ''[[Pe aripile vântului (film)|Pe aripile vântului]]'', și, pentru MGM, revizii la ''[[Madame Curie (film)|Madame Curie]]'', pentru care nu a fost menționat în caseta filmului. Singura sa mențiune la scenariu este pentru filmul [[Trei camarazi (film din 1938)]]. În tot acest timp, el a lucrat și la al cincilea și ultimul său roman, ''[[Iubirea ultimului magnat]]'', publicat postum ca ''Ultimul magnat'', bazat pe producătorul executiv [[Irving Thalberg]]. În 1939, MGM a reziliat contractul, iar Fitzgerald a devenit un scenarist freelancer.<ref name=Beloved1/> În timpul muncii sale la ''[[Carnavalul de iarnă (film)|Carnavalul de iarnă]]'', Fitzgerald a devenit alcoolic și a fost tratat de psihiatrul din New York [[Richard H. Hoffmann]].<ref>Robert Westbrook. Intimate Lies. Harper Collins 1995 pp 311–312.</ref>

Din 1939 și până la moartea sa din 1940, Fitzgerald s-a autosatirizat prin personajul Pat Hobby, un scriitor de la Hollywood, într-o colecție de 17 povestiri scurte, ulterior intitulate "[[The Pat Hobby Stories]]", apreciate în rândul recenzorilor. The Pat Hobby Stories au fost inițial publicate în ''Esquire'' între ianuarie 1940 și iulie 1941, chiar și după moartea lui Fitzgerald. Arhivele [[Recensămintele Statelor Unite ale Americii|US Census]] arată că adresa sa din acea perioadă a fost reședința lui [[Edward Everett Horton]] din Encino, California în [[San Fernando Valley]].

== Boala și moartea ==
Fitzgerald, un alcoolic încă din vremea facultății, a devenit notoriu în anii '20 pentru reprizele sale extraordinare de băut, care îi vor compromite sănătatea la sfârșitul anilor '30. Conform biografului Zeldei, [[Nancy Milford]], Fitzgerald a spus că a contractat [[tuberculoză]], dar Milford a scris că acesta a fost doar un pretext pentru a-și ascunde problemele cu băutura. Cu toate acestea, expertul în scrierile lui Fitzgerald, [[Matthew J. Bruccoli]] susține că Fitzgerald avea, de fapt, tuberculoză recurentă, și conform lui Milford, biograful lui Fitzgerald, Arthur Mizener, a spus că Fitzgerald a suferit un atac moderat de tuberculoză în 1919, iar în 1929 el a avut "ceea ce s-a dovedit a fi o hemoragie tuberculoasă". Unii au spus că hemoragia scriitorului a fost cauzată de o sângerare a [[varicelor esofagiene]].{{citation needed|date=May 2013}}

Fitzgerald a suferit două infarcte la sfârșitul anilor '30. După primul, petrecut în [[Drogheria Schwab]], i-a fost impus de către doctorul său să evite efortul intens. El s-a mutat împreună cu cronicara de cancan [[Sheilah Graham]], care trăia la Hollywood pe North Hayworth Avenue, la un cartier distanță de apartamentul lui Fitzgerald de pe North Laurel Avenue.
<ref name=Beloved1/>  Fitzgerald avea de urcat două etaje pentru a ajunge la apartamentul său; Graham stătea la parter. În seara lui 20 decembrie 1940, Fitzgerald și Graham au participat la premiera filmului ''[[This Thing Called Love (1940 film)|This Thing Called Love]]'' cu [[Rosalind Russell]] și [[Melvyn Douglas]] în rolurile principale. În timp ce cei doi plecau de la cinematograful [[Pantages Theatre (Hollywood)|Pantages]], Fitzgerald a început să se simtă amețit și avea dificultăți în a merge; supărat, i-a spus lui Graham, "Ei cred că sunt beat, nu?"
<ref name=Beloved1/>

A doua zi, în timp ce Fitzgerald mânca o ciocolată și scria în noul său ''[[Princeton Alumni Weekly]]'',<ref>{{cite web|url=https://www.princeton.edu/paw/archive_new/PAW04-05/03-1020/features3.html|title=PAW 20 octombrie 2004: Features|work=princeton.edu}}</ref>  Graham l-a văzut sărind din scaun, apucând prichiciul, gâfâind, și căzând la podea. Ea a fugit la proprietar, [[Harry Culver]] (fondatorul orașului Culver City). După ce a intrat în apartament pentru a-i acorda primul ajutor lui Fitzgerald, el a spus, "Mi-e teamă că e mort." Fitzgerald a murit în urma unui infarct la vârsta de 44 de ani. Dr. [[Clarence H. Nelson]], doctorul lui Fitzgerald, a semnat certificatul de deces.<ref>Matthew J. Bruccoli, Scottie Fitzgerald Smith. Some Sort of Epic Grandeur: The Life of F. Scott Fitzgerald. University of South Carolina Press; Revised edition (1 august 2002) p 489</ref> Trupul lui Fitzgerald a fost mutat la Mortuarul Pierce Brothers.<ref name=Beloved1/>
[[File:F. Scott and Zelda Fitzgerald grave.png|thumb|Mormântul lui Scott și al Zeldei Fitzgerald de la cimitirul St. Mary din [[Rockville, Maryland]], inscripționat cu ultima frază din ''Marele Gatsby'']]

Printre cei care au participat la priveghi a fost și [[Dorothy Parker]], care, se presupune, că a plâns și a murmurat "săracul prost", o replică de la înmormântarea lui [[Jay Gatsby]] din romanul ''Marele Gatsby'' scris de Fitzgerald.<ref name="Mizener-1951">Mizener, Arthur. [https://archive.is/20130204161419/http://www.time.com/time/magazine/printout/0,8816,821502,00.html ''"The Big Binge"''], Excerpt: ''"The Far Side of Paradise: A Biography of F. Scott Fitzgerald".'' Boston: [[Houghton Mifflin]]. 1951. (pp. 362; c/o ''[[Time (magazine)|Time]]''), Monday, 29 ianuarie 1951,</ref><ref>[http://www.time.com/time/printout/0,8816,807350,00.html ''"Biography in Sound"''] {{Webarchive|url=https://archive.today/20130204223000/http://www.time.com/time/printout/0,8816,807350,00.html |date=2013-02-04 }}. ''[[Time (magazine)|Time]]'', Monday, 11 iulie 1955.</ref><ref> Într-o coincidență stranie, scriitorul [[Nathanael West]], prieten și admirator al lui Fitzgerald, a murit împreună cu soția sa [[Eileen McKenney]] în [[El Centro, California]], în timp ce mergeau spre Los Angeles pentru a participa la priveghiul lui Fitzgerald.</ref> Trupul său a fost transportat la [[Maryland]], acolo unde au participat în jur de 20-30 de persoane la înmormântarea din Bethesda; printre participanți a fost și singurul său copil, [[Frances Scott Fitzgerald|Frances "Scottie" Fitzgerald Lanahan Smith]] (atunci în vârstă de 19 ani), și editorul său, [[Maxwell Perkins]].

La momentul morții sale, Biserica Romano-Catolică a refuzat cererea familiei de înmormântare a lui Fitzgerald, un catolic nepracticant, în cavoul familiei din cimitirul catolic [[Saint Mary's Cemetery (Maryland)|St. Mary]] din [[Rockville, Maryland]]. Fitzgerald a fost în schimb înmormântat în [[Rockville Union Cemetery]]. Când Zelda Fitzgerald a murit în 1948, într-un incendiu la [[Highland Mental Hospital]] din [[Asheville, North Carolina]], ea a fost inițial înmormântată tot la Rockville Union. Se știe de existența unei singure fotografii cu mormântul inițial. A fost făcută în 1970 de expertul în scrierile lui Fitzgerald, Richard Anderson, și a fost publicată pentru prima oară ca parte a eseului unui prieten-expert Bryant Mangum, "An Affair of Youth: in search of flappers, belles, and the first grave of the Fitzgeralds", în ''[[Broad Street Magazine]]'' în 2016.<ref>{{Bryant Mangum, "An Affair of Youth: In Search of Flappers, Belles, and the First Grave of the Fitzgeralds, in ''[[Broad Street Magazine]]'' spring 2016, pp. 27-39. URL: http://broadstreetonline.org/2017/06/from-our-pages-an-affair-of-youth-in-search-of-flappers-belles-and-the-legendary-fitzgeralds-by-bryant-mangum/}}</ref> În 1975, fiica lor Scottie a petiționat cu succes o revizuire a deciziei anterioare, iar moaștele părinților săi au fost mutate în cavoul familiei din Saint Mary.<ref>{{cite web|url=https://sites.google.com/site/saintmarysrockville/history-of-st-marys-s|title=History – Saint Mary's Catholic Church Rockville|work=google.com}}</ref><ref>{{cite news |last=McDonough |first=Megan |title=Revisit Jazz Age history in Rockville at F. Scott and Zelda Fitzgerald's grave |url=https://articles.washingtonpost.com/2013-05-10/lifestyle/39166128_1_the-great-gatsby-steve-goldstein-scott-and-zelda |work=[[The Washington Post]] |date=10 mai 2013 |access-date=27 august 2017 |archive-url=https://web.archive.org/web/20131216001253/http://articles.washingtonpost.com/2013-05-10/lifestyle/39166128_1_the-great-gatsby-steve-goldstein-scott-and-zelda |archive-date=16 decembrie 2013 |dead-url=yes |df=mdy-all }}</ref>

Fitzgerald a murit înainte să termine ''Ultimul magnat''.<ref>{{cite web|title=Cornell University New Student Reading Project |url=http://reading.cornell.edu/reading_project_06/gatsby/great_gatsby_resources.htm |publisher=The Reading Project, Cornell University|accessdate=25 februarie 2013}}</ref><ref>{{cite web |url=http://reading.cornell.edu/reading_project_06/gatsby/f_scott_fitzgerald.htm |title=F Scott Fitzgerald |publisher=The Reading Project, Cornell University |date= |accessdate=10 aprilie 2013}}</ref> Manuscrisul său, care a inclus notițe adiționale pentru partea încă nescrisă a poveștii romanului, a fost îngrijit de prietenul său, criticul literar [[Edmund Wilson]], și publicat în 1941 ca ''Ultimul magnat''. În 1994, cartea a fost reintitulată sub numele original ''Iubirea ultimului magnat'', care, acum, este considerat titlul preferat de Fitzgerald.<ref>''The Last Tycoon''. 1941. Ed. Matthew J. Bruccoli, FS Fitzgerald – 1994 – Cambridge: Cambridge University</ref>

În 2015, un editor de la ''[[The Strand Magazine]]'' a descoperit și publicat pentru prima oară un manuscris de 8000 de cuvinte, datat iulie 1939, al unei povestiri scurte scrise de Fitzgerald, numit "Temperature".<ref name=StrandSummer2015>''The Strand Magazine'', "Unpublished Story by F. Scott Fitzgerald" – "Temperature", New York, July–Sept 2015 Quarterly Issue (copyright – Eleanor Lanahan & Christopher T. Byrne, Trustees under agreement dated 25 ianuarie 1975, created by Frances Scott Fitzgerald Smith – "Temperature", F. Scott Fitzgerald Papers, Manuscripts Division, Dept. of Rare Books & Special Collections, Princeton Univ. Library).[https://www.strandmag.com/product/summer-issue-of-the-strand-t-jefferson-parker-f-scott-fitzgerald-short-story/] Retrieved 3 august 2015</ref> Crezut pierdut pentru multă vreme, acest manuscris a fost găsit printre cărțile vechi și arhivele cu manuscrise de la [[Princeton University]], alma mater-ul lui Fitzgerald.<ref name=Italie1/> Precum a fost descris de ''Strand'', "Temperature" prezintă o acțiune ce se petrece în Los Angeles și urmărește povestea eșecului, bolii și declinului unui fost scriitor faimos și a vieții sale printre idolii de la Hollywood, în timp ce suferea constant de febra și se angaja în relații romantice scurte.<ref name=StrandSummer2015/> Protagonistul este un alcoolic auto-distructiv de 31 de ani, pe nume Emmet Monsen, pe care Fitzgerald îl descrie în povestea sa ca fiind "destul de fotogenic, suplu și misterios". Sunt prezentate relațiile sale personale, în timp ce sănătatea sa este șubrezită de câțiva doctori, asistenți personali, și o actriță de la Hollywood, care este și iubita sa.  "Aș vrea să mă eschivez cu 'Nicio asemănare cu orice persoană în viață nu este intenționată' — dar nu are rost nici să încerc", scrie Fitzgerald la începutul poveștii.<ref name=Italie1>Hillel Italie -"Long-lost Fitzgerald Story Finally Published", The Associated Press, 2 august 2015.[http://www.aol.com/article/2015/08/02/long-lost-fitzgerald-story-finally-published/21217080/?icid=maing-grid7%7Chtmlws-sb-bb%7Cdl40%7Csec3_lnk4%26pLid%3D-132414576] Retrieved 3 august 2015</ref> Bibliografiile lui Fitzgerald au menționat anterior povestea ca având numele "Femeia din casă", ca "nepublicată", sau ca "Pierdută – menționată în corespondență, dar nu există vreun transcris sau manuscris".<ref name=Italie1/>

== Moștenirea ==
Munca lui Fitzgerald a inspirat scriitori încă de pe vremea când a fost publicată pentru prima oară.<ref>''The Golden Moment: The Novels of F. Scott Fitzgerald''. [[Milton R. Stern|MR Stern]]. 1970. [[University of Illinois]] Press.</ref> Publicarea romanului ''Marele Gatsby'' l-a făcut pe [[T. S. Eliot]] să noteze, într-o scrisoare pentru Fitzgerald, "Mi se pare că este primul pas făcut de ficțiunea americană de la [[Henry James]] încoace&nbsp;..."<ref>Fitzgerald, F. Scott. "The Crack-Up". A New Directions Book, edited by Edmund Wilson. New York, 1993, p. 310.</ref> Don Birnam, protagonistul cărții ''[[The Lost Weekend (novel)|The Lost Weekend]]'' scrise de [[Charles R. Jackson|Charles Jackson]], își spune în sinea sa, făcând referire la ''Marele Gatsby'', "Nu există un asemenea lucru&nbsp;... un roman fără de cusur. Dar dacă ar exista, acesta ar fi."<ref>Jackson, Charles. ''[[The Lost Weekend (novel)|The Lost Weekend]]''. London: [[Black Spring Press]]. 1994. p.136.</ref> În niște scrisori din anii '40, [[J. D. Salinger]] și-a exprimat admirația pentru munca lui Fitzgerald, iar biograful său [[Ian Hamilton (critic)|Ian Hamilton]] a scris că Salinger s-a crezut, pentru o vreme, "urmașul lui Fitzgerald".<ref>{{Citation |last=Hamilton |first=Ian |authorlink=Ian Hamilton (critic) |coauthors= |title=In Search of J. D. Salinger |year=1988 |publisher=Random House |location=New York |isbn=0-394-53468-9}} p. 53, 64.</ref>  [[Richard Yates (novelist)|Richard Yates]], un scriitor comparat deseori cu Fitzgerald, a numit ''Marele Gatsby'' "cel mai înfloritor roman pe care el l-a citit&nbsp;... un talent miraculos&nbsp;... un triumf al tehnicii".<ref>Yates, Richard. ''[[The New York Times Book Review]]''. 19 aprilie 1981.</ref> După moartea sa, a fost scris într-un editorial publicat în ''[[The New York Times]]'' că Fitzgerald "era mai bun decât se credea el, pentru că, de fapt, într-un sens literar, el a inventat o generație&nbsp;... El i-a interpretat și chiar ghidat, deoarece spre final ei și-au văzut libertatea nobilă și diferită amenințată cu distrugerea."

În secolul 21, milioane de copii ale romanului ''Marele Gatsby'' și ale altor opere ale sale au fost vândute, iar ''Gatsby'', un best-seller constant, este material obligatoriu în multe licee și universități.<ref>{{cite news|url=https://www.nytimes.com/books/00/12/24/specials/fitzgerald-gatsby60.html |title=Gatsby, 35 Years Later. ''The New York Times''. 24 aprilie 1960 |publisher=Nytimes.com |date= |accessdate=5 ianuarie 2013}}</ref>

[[Teatrul Fitzgerald]] din St. Paul, Minnesota, care îi poartă numele, este casa emisiunii radio ''[[A Prairie Home Companion]]''.

== Bibliografie ==
{{For|o listă completă a operelor|bibliografia lui F. Scott Fitzgerald}}

=== Romane ===
* ''[[Dincoace de Paradis]]'' ("This Side of Paradise" - New York: [[Charles Scribner's Sons]], 1920)
* ''[[Cei frumoși și blestemați]]'' ("The Beautiful and Damned" - New York: Scribners, 1922)
* ''[[Marele Gatsby]]'' ("The Great Gatsby" - New York: Scribners, 1925)
* ''[[Blândețea nopții]]'' ("Tender Is the Night" - New York: Scribners, 1934)
* ''[[Ultimul magnat]]'' ("The Last Tycoon" - New York: Scribners, neterminată, publicată postum, 1941), republicată sub numele de ''Iubirea ultimului magnat'' în 1993.

=== Nuvele ===
* ''[[Un diamant cât Hotelul Ritz]]'' (1922) (din colecția ''[[Povestiri din epoca jazzului]]'')
* ''[[May Day (short story)|May Day]]'' (1922) (din colecția ''[[Povestiri din epoca jazzului]]'')
* ''[[The Rich Boy]]'' (1926) (din colecția ''[[Toți acești tineri triști]]'')

=== Colecții de povestiri scurte ===
* ''[[Flappers and Philosophers]]'' (New York: Scribners, 1920)
* ''[[Povestiri din epoca jazzului]]'' (New York: Scribners, 1922)
* ''[[Toți acești tineri triști]]'' (New York: Scribners, 1926)
* ''[[Taps at Reveille]]'' (New York: Scribners, 1935)
* ''Afternoon of an Author'' (New York: Scribners, 1957)
* ''[[Babylon Revisited and Other Stories]]'' (New York: Scribners, 1960)
* ''[[Povestiri cu Pat Hobby]]'' (Esquire Magazine, 1940–41)
* ''[[Povestiri cu Basil și Josephine]]'' (New York: Scribners, 1973)
* ''The Price Was High: Fifty Uncollected Stories'' (New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1979)
* ''[[The Short Stories of F. Scott Fitzgerald]]'' (New York: Scribners, 1989)
* ''I'd Die For You. And Other Lost Stories'', editate de: Anne Margaret Daniel (New York: [[Simon & Schuster]], aprilie 2017)<ref name="Guardian2016">{{cite web|last1=Flood|first1=Alison|title=F Scott Fitzgerald's last unpublished stories to be released in 2017|url=https://www.theguardian.com/books/2016/sep/07/f-scott-fitzgerald-id-die-for-you-unpublished-stories-scribner-the-great-gatsby|publisher=The Guardian|accessdate=4 octombrie 2016|language=English|date=7 septembrie 2016}}</ref><ref name="S&S2017">{{cite web|title=I'd Die For You And Other Lost Stories|url=http://www.simonandschuster.com/books/Id-Die-For-You/F-Scott-Fitzgerald/9781501144349|publisher=[[Simon & Schuster]]|accessdate=4 octombrie 2016|language=English}}</ref>

=== Povestiri scurte ===
* "[[Bernice Bobs Her Hair]]" (1920) (din colecția ''Flappers and Philosophers'')
* "[[Head and Shoulders (story)|Head and Shoulders]]" (1920) (din colecția ''Flappers and Philosophers'')
* "[[The Ice Palace]]" (1920) (din colecția ''Flappers and Philosophers'' și ''Babylon Revisited and Other Stories'')
* "[[The Offshore Pirate]]" (1920) (din colecția ''Flappers and Philosophers'')
* "[[Strania poveste a lui Benjamin Button]]" (1921) (din colecția ''Povestiri din epoca jazzului'')
* "[[Winter Dreams]]" (1922) (din colecția ''Toți acești tineri triști'')
* "[[The Baby Party]]" (1925) (din colecția ''Toți acești tineri triști'')
* "[[The Freshest Boy]]" (1928) (din colecția ''Taps at Reveille'')
* "[[The Bridal Party]]" (1930)
* "[[A New Leaf (short story)|A New Leaf]]" (1931)
* "[[Babylon Revisited]]" (1931) (din colecția ''Babylon Revisited and Other Stories'')
* "[[Crazy Sunday]]" (1932) (din colecția ''Babylon Revisited and Other Stories'')

=== Alte opere ===
* ''[[The Vegetable, or From President to Postman]]'' – piesă de teatru (New York: Scribners, 1923)
* ''[[The Crack-Up]]'' – colecție de esee, extrase de jurnal, și scrisori (New York: New Directions, 1945)

=== Edițiile Cambridge ===
[[Cambridge University Press]] a publicat operele complete ale lui F. Scott Fitzgerald în ediții adnotate de autor. Ediția Cambridge conține 15 volume.<ref>{{cite web|url=http://www.cambridge.org/us/academic/subjects/literature/series/cambridge-edition-works-f-scott-fitzgerald |title=The Cambridge Edition of the Works of F. Scott Fitzgerald – Series – Academic and Professional Books – Cambridge University Press |publisher=Cambridge.org |date= |accessdate=30 august 2014}}</ref>
[[File:GreatGatsby.jpg|thumb|right|Coperta primului volum din serie]]
{| class="wikitable"
|-
! Volum
! Titlu
! Data publicării
! ISBN
|-
| 1
| ''Marele Gatsby''
| august 1991
| {{ISBNT|978-0-521-40230-9}}
|-
| 2
| ''Ultimul magnat: Un western''
| decembrie 1993
| {{ISBNT|978-0-521-40231-6}}
|-
| 3
| ''Dincoace de Paradis''
| ianuarie 1996
| {{ISBNT|978-0-521-40234-7}}
|-
| 4
| ''Flappers and Philosophers''
| decembrie 1999
| {{ISBNT|978-0-521-40236-1}}
|-
| 5
| ''Trimalchio: O primă versiune a Marelui Gatsby''
| aprilie 2000
| {{ISBNT|978-0-521-40237-8}}
|-
| 6
| ''Povestiri din Epoca Jazz-ului''
| august 2002
| {{ISBNT|978-0-521-40238-5}}
|-
| 7
| ''Orașul meu pierdut: Esee personale, 1920–1940''
| octombrie 2005
| {{ISBNT|978-0-521-40239-2}}
|-
| 8
| ''Toți acei tineri triști''
| ianuarie 2007
| {{ISBNT|978-0-521-40240-8}}
|-
| 9
| ''Cei frumoși și blestemați''
| iunie 2008
| {{ISBNT|978-0-521-88366-5}}
|-
| 10
| ''Decada pierdută: Povești scurte din Esquire, 1936–1941''
| septembrie 2008
| {{ISBNT|978-0-521-88530-0}}
|-
| 11
| ''Povestiri cu Basil, Josephine și Gwen''
| octombrie 2009
| {{ISBNT|978-0-521-76973-0}}
|-
| 12
| ''Spires and Gargoyles: Early Writings, 1909–1919''
| martie 2010
| {{ISBNT|978-0-521-76592-3}}
|-
| 13
| ''Blândețea nopții''
| mai 2012
| {{ISBNT|978-0-521-40232-3}}
|-
| 14
| ''Taps at Reveille''
| mai 2014
| {{ISBNT|978-0-521-76603-6}}
|-
| 15
| ''A Change of Class''
| iunie 2016
| {{ISBNT|978-0-521-40235-4}}
|}

== Ecranizări ale operelor ==
Operele lui Fitzgerald au fost ecranizate de mai multe ori. Una din primele povești adaptate a fost în 1921, în filmul mut ''[[The Off-Shore Pirate]]''. Povestea scurtă, ''[[The Curious Case of Benjamin Button (short story)|The Curious Case of Benjamin Button]]'', a fost baza pentru [[Strania poveste a lui Benjamin Button|filmul din 2008]]. ''Blândețea nopții'' a reprezentat baza [[Tender Is the Night (film)|filmului cu același nume din 1962]], dar și a unei mini-serii TV din 1985. ''Cei frumoși și blestemați'' a fost filmat în [[The Beautiful and Damned (film)|1922]] și 2010. ''Marele Gatsby'' a fost inspirație pentru numeroase filme omonime, ce se întind pe o perioadă de 90 de ani: [[Marele Gatsby (film din 1926)|1926]], [[Marele Gatsby (film din 1949)|1949]], [[Marele Gatsby (film din 1974)|1974]], [[Marele Gatsby (film din 2000)|2000]], și [[Marele Gatsby (film din 2013)|2013]]. În 1976, ''[[Ultimul magnat]]'' a fost turnat în regia lui [[Elia Kazan]], cu [[Robert de Niro]], [[Tony Curtis]], [[Robert Mitchum]] și [[Jeanne Moreau]] în rolurile principale.

* 1962 ''[[Blândețea nopții (film)|Blândețea nopții]]'' (Tender Is the Night), regia [[Henry King]]
* 1974 ''[[Marele Gatsby (film din 1974)|Marele Gatsby]]'' (The Great Gatsby), regia [[Jack Clayton]]
* 1976 ''[[Ultimul magnat (film)|Ultimul magnat]]'' (The Last Tycoon), regia [[Elia Kazan]]
* 2008 ''[[Strania poveste a lui Benjamin Button (film)|Strania poveste a lui Benjamin Button]]'' (The Curious Case of Benjamin Button), regia [[David Fincher]]
* 2013 ''[[Marele Gatsby (film din 2013)|Marele Gatsby]]'' (The Great Gatsby), regia [[Baz Luhrmann]]

== Biografii, scrisori colectate ==
Biografiile standard ale lui Scott și ale Zeldei Fitzgerald sunt cele ale lui Arthur Mizener, numit ''[[The Far Side of Paradise]]'' (1951, 1965) și ale lui [[Matthew Bruccoli]], numit ''Some Sort of Epic Grandeur'' (1981).

Scrisorile lui Fitzgerald au fost publicate în diferite ediții precum ''Dear Scott, Dearest Zelda: The Love Letters of F. Scott and Zelda Fitzgerald'', ed. Jackson R. Bryer și Cathy W. Banks (2002); ''Correspondence of F. Scott Fitzgerald'', ed. Matthew Bruccoli și Margaret Duggan (1980), și ''F. Scott Fitzgerald: A Life in Letters'', ed. Matthew Bruccoli (1994).

O colecție de fotografii și recenzii cu F. Scott și Zelda Fitzgerald a fost realizată de Bruccoli și fiica cuplului, Frances "Scottie" Fitzgerald în cartea ''The Romantic Egoists'' (1976).

== Portretizări ==
Un musical despre viața lui Fitzgerald și a soției sale [[Zelda Fitzgerald]] a fost compus de [[Frank Wildhorn]] și intitulat ''[[Waiting For The Moon (musical)|Waiting for the Moon]]'', cunoscut anterior ca ''Zelda'', urmat de ''Scott & Zelda: The Other Side Of Paradise''. Musicalul începe cu momentul când cei doi s-au cunoscut pentru prima oară, trece prin cariera lui Fitzgerald, prin viețile lor împreună (parțile bune și rele), și se încheie cu moartea lor. Musicalul a avut premiera internațională la Lenape Regional Performing Arts Center pe 20 iulie 2005 și a rulat până pe 31 iulie 2005. În rolurile celor doi au jucat actorii veterani de pe Broadway [[Jarrod Emick]] - Fitzgerald și [[Lauren Kennedy]] - Zelda.

O versiune relucrată a musicalului lui Wildhorn, intitulat ''Zelda – An American Love Story'', cu un scenariu și versuri scrise de Jack Murphy și produs de [[Flat Rock Playhouse]],<ref>[https://web.archive.org/web/20120306044909/http://www.flatrockplayhouse.org/project/zelda-an-american-love-story/ Zelda] flatrockplayhouse.org</ref> a avut premiera la New York în 2016, și a fost prezentat de [[Marymount Manhattan College]] la [[National Dance Institute]].<ref>Marymount Manhattan College, Department of Theatre Arts,[http://www.mmm.edu/departments/theatre-arts/current-season.php "Current Season" – JANUARY/SPRING 2016, CELEBRATING FRANK WILDHORN: A Festival of Musicals]. Retrieved 1 ianuarie 2016</ref>

Japonezul [[Takarazuka Revue]] a creat și el un musical despre viața lui Fitzgerald. Intitulat ''The Last Party: S. Fitzgerald's Last Day'', a fost produs în 2004 și 2006. [[Yuhi Oozora]] și [[Yūga Yamato]] au jucat în rolul lui Fitzgerald, în timp ce Zelda a fost portretizată de [[Kanami Ayano]] și [[Rui Shijou]].

Fitzgerald a fost jucat de [[Malcolm Gets]] în filmul din 1994 ''[[Mrs. Parker and the Vicious Circle]]''.<ref>[https://www.imdb.com/title/tt0110588/fullcredits#cast Internet Movie Database entry for ''Mrs. Parker and the Vicious Circle'']</ref>

Altele filme includ cele pentru TV ''[[Zelda (film)|Zelda]]'' (1993, cu [[Timothy Hutton]]), ''F. Scott Fitzgerald in Hollywood'' (1976, cu [[Jason Miller (playwright)|Jason Miller]]), și ''[[F. Scott Fitzgerald and 'The Last of the Belles']]'' (1974, cu [[Richard Chamberlain]]).

Un film bazat pe relația dintre Fitzgerald și Zelda, intitulat ''The Beautiful and the Damned'', a fost anunțat pentru o lansare în 2011, în regia lui John Curran.

Ultimii ani ai lui Fitzgerald și aventura cu [[Sheilah Graham]], jurnalista de cancan, a reprezentat baza filmului ''[[Beloved Infidel]]'' (1959) bazat pe memoriile omonime din 1958 ale lui Graham.<ref name="Beloved1"/> Filmul îl prezintă pe Fitzgerald (jucat de [[Gregory Peck]]) în timpul ultimilor săi ani ca scenarist la Hollywood și relația sa cu Graham (jucată de [[Deborah Kerr]]), cu care a avut o aventură timp de mulți ani în timp ce Zelda era internată.

Un alt film, ''[[Last Call (2002 film)|Last Call]]'' (2002) ([[Jeremy Irons]] în rolul lui Fitzgerald) descrie relația lui Fitzgerald cu [[Frances Kroll Ring]] (jucată de [[Neve Campbell]]) în timpul ultimilor săi doi ani de viață. Filmul a fost bazat pe memoriile lui Frances Kroll Ring, intitulate ''[[Against the Current: As I Remember F. Scott Fitzgerald]]'' (1985), care înregistrează experiențele sale ca secretară a lui Fitzgerald pentru ultimele 20 de luni de viață ale sale.

Actori care îi joace pe Fitzgerald, [[Pablo Picasso]] și [[Ernest Hemingway]] apar în piesa de teatru ''Villa America'' a dramaturgului britanic [[Crispin Whittell]], care a avut premiera la [[Williamstown Theatre Festival]] (2007).

[[Tom Hiddleston]] și [[Alison Pill]] apar pentru scurt timp în rolurile lui Fitzgerald și Zelda în filmul regizat de [[Woody Allen]] din 2011 ''[[Midnight in Paris]]''. [[Guy Pearce]] și [[Vanessa Kirby]] joacă cuplul în filmul din 2016 ''[[Genius (2016 film)|Genius]]''.

Scott și Zelda Fitzgerald apar alături de Ernest Hemingway, [[Hadley Hemingway]], [[Gertrude Stein]] și [[Ezra Pound]] în romanul ''The Paris Wife'' scris de Paula McLain.<ref name="Paris Wife">[http://www.randomhouse.com/rhpg/features/paula_mclain/ ''The Paris Wife'' by Paula McLain]</ref> Romanul a fost adaptat de Sheila Yeger într-un episod din 2011 al emisiunii BBC Radio 4 ''[[Woman's Hour Drama]]''.<ref>[http://www.bbc.co.uk/programmes/b00zdbj5 This radio adaptation of ''The Paris Wife''] featured the actor [http://www.gerardcooke.com/ Gerard Cooke] as F. Scott Fitzgerald.</ref>

Romanul ''West of Sunset'' din 2015 scris de [[Stewart O'Nan]] prezintă o relatare fictivă ale ultimilor ani ai lui Fitzgerald ca scenarist la Hollywood, precum și aventura cu jurnalista de cancan [[Sheilah Graham]].

''[[Z: The Beginning of Everything]]'', un serial din 2015 produs de [[Amazon Prime]], prezintă relația lui Fitzgerald cu Zelda, precum și viața sa de scriitor. [[David Hoflin]] este în rolul lui Fitzgerald și [[Christina Ricci]] o joacă pe Zelda.


== Traduceri ==
* {{citat carte |mode=cs2 | nume = Fitzgerald | prenume = F. Scott | titlu = Blândețea nopții | volum =  | translator-last = Mircea Ivanescu, | ediție =  | editură = Editura Eminescu, 357 pag.| loc = București, 1974 | page =  }};

== Vezi și ==
{{Portal bar|Biografie}}

== Note ==
<references />

== Lectură ulterioară ==
* Glenday, Michael K. (2012), ''F. Scott Fitzgerald'', London and New York: Palgrave Macmillan, {{ISBN|978-0-333-66900-6}}

== Legături externe ==
{{commonscat-inline|F. Scott Fitzgerald}}
{{sisterlinks|d=Q93354|n=no|s=author:Francis Scott Fitzgerald|wikt=no|b=no|v=no|voy=no|m=no|mw=no|species=no}}
* [http://library.princeton.edu/libraries/firestone/rbsc/aids/fitzadd/ F. Scott Fitzgerald Papers] at Princeton University
* [http://www.sc.edu/fitzgerald/index.html F. Scott Fitzgerald Centenary pages]—at the University of South Carolina
* [http://www.scott-fitzgerald.com/ Annotated Bibliography]—at Scott-Fitzgerald.com
* {{Gutenberg author |id=Fitzgerald,+F.+Scott+(Francis+Scott)}}
* {{FadedPage|id=Fitzgerald, F. Scott (Francis Scott Key)|name=F. Scott Fitzgerald|author=yes}}
* {{Internet Archive author |sname=F. Scott Fitzgerald |sopt=t}}
* {{Librivox author|id=148}}
* [http://www.librarything.com/profile/FScottFitzgerald Online catalog of F. Scott Fitzgerald's personal library], online at [[LibraryThing]]
* [http://www.c-span.org/video/?169579-1/writings-f-scott-fitzgerald "Writings of F. Scott Fitzgerald"] from [[C-SPAN]]'s ''[[American Writers: A Journey Through History]]''
* [https://web.archive.org/web/20130704053653/http://conversations.psu.edu/episodes/linda_miller F. Scott Fitzgerald discussed in ''Conversations from Penn State'' interview]
* [http://www.mnopedia.org/person/fitzgerald-f-scott-1896-1940 F. Scott Fitzgerald in MNopedia, the Minnesota Encyclopedia]

{{DEFAULTSORT:Fitzgerald, F. Scott}}
[[Categorie:Scriitori americani]]
[[Categorie:Persoane cu tulburare bipolară]]
[[Categorie:Decese prin atac de cord]]
[[Categorie:Romancieri americani]]
[[Categorie:Scriitori americani din secolul al XX-lea]]
[[Categorie:Nașteri în 1896]]
[[Categorie:Decese în 1940]]
{{Control de autoritate}}