[go: nahoru, domu]

Sari la conținut

Grigore T. Popa: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Fără descriere a modificării
 
(Nu s-au afișat 45 de versiuni intermediare efectuate de alți 24 de utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Infocaseta Om de știință
[[Imagine:Gr.T.Popa.jpg|500px|Grigore T. Popa|thumb|right]]
| nume = Grigore T. Popa
'''Grigore T. Popa''' (n. [[1 mai]] [[1892]], [[Șurănești, Vaslui]] - d. [[18 iulie]] [[1948]], [[București]]) a fost un medic român, membru corespondent al [[Academia Română|Academiei Române]].
| imagine = Gr. T. Popa.jpg
| descriere = Profesorul Grigore T. Popa
| rezidență =
| naționalitate = română
| domeniu = [[Anatomie]]
| erdos_number =
| instituție = [[Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași|Facultatea de Medicină din Iași]]
| organizații =
| alma_mater = [[Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași|Facultatea de Medicină din Iași]]
| conducător_de_doctorat=
| doctoranzi =
| cunoscut_pentru = Descoperirea sistemului port hipofizar
| societăți = [[Academia Română]]
| premii =
| soție =
| copii =
| religie =
| dexteritate =
| pagină_web =
| note_de_subsol =
| embedded1 = {{Membru Academia Română
| tip_membru = corespondent}}
}}


'''Grigore T. Popa''' ({{date biografice}}) a fost un medic român, membru corespondent al [[Academia Română|Academiei Române]]. Acesta a reușit să obțină o educație universitară și să devină profesor la două dintre cele mai importante universități ale țării sale. Anatomist de specialitate, Popa a lucrat la popularizarea științei moderne, la reforma sistemelor de învățământ medical și superior și, în spitalele de război, ca practicant decorat și apreciat public. Munca sa în [[endocrinologie]] și [[neuromorfologie]] a fost apreciată în străinătate, în timp ce acasă a ajutat la formarea unei generații de medici de vârf.
Elev la Liceul Național Iași în perioada [[1903]]-[[1911]], urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la [[Chicago]] (bursă Rockefeller) și [[Londra]], Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de [[Anatomie]] și [[Embriologie]] la [[Institutul de Anatomie Iasi]] al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la București. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, '''sistemul port hipofizar''', i-au asigurat o recunoaștere mondială.


Tratat în mod rău de dictaturile [[fascism|fasciste]] succesive, Popa a aderat la idealurile moderate de stânga și le-a făcut publice prin rubrica sa, ''Însemnări Ieșene''. El a criticat [[Marxism]]ul la fel de mult ca [[Rasism științific|rasismul științific]], dar a condamnat participarea României la [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|războiul împotriva sovieticilor]] și, în 1944, s-a alăturat unei mișcări de protest a unor universitari de înaltă calitate. În ultimii ani, anticomunismul și pozițiile sale [[Creștin democrație|democratice creștine]] l-au adus în conflict cu autoritățile. [[Republica Socialistă România|Regimul comunist din România]] l-a alungat din funcția de educator universitar și a fost hărțuit până la moartea sa la vârsta mijlocie. La restaurarea democrației, alma mater și locul unde a predat o mare parte a carierei sale au fost numite în [[Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași|onoarea sa]].
== '''Istoricul descoperirii sistemului port hipotalamo-hipofizar''' ==


== Biografie ==
'''Grigore T. Popa''' reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică și endocrinologia modernă.
Grigore Popa s-a născut la Șurănești (com. Dănești), fiind fiul notarului Theodor Popa (1865-1942) și al Mariei Popa, casnică, fiica lui Iancu Gorea.<ref name=":0">Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). ''100 de inovatori români''. Institutul Cultural Român. pp. 122-123.</ref>


Elev la Liceul Național [[Colegiul Național din Iași|Liceul Național din Iași]] în perioada [[1903]]-[[1911]], urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la [[Chicago]] (bursă Rockefeller) și [[Londra]], Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de [[Anatomie]] și [[Embriologie]] la [[Institutul de Anatomie Iași]] al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la [[București]]. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, '''sistemul port hipofizar''', i-au asigurat o recunoaștere mondială.<ref name="TRL">Ion Petrovanu, „Grigore T. Popa”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, [http://fr.scribd.com/doc/110743890/CTITORII-prestigiului-125-de-ani-de-inv%C4%83%C5%A3%C4%83mant-medical-superior-la-Ia%C5%9Fi-Eugen-Tarcoveanu-ed-Constantin-Romanescu-ed-Mihai-Litu-ed-Edit#outer_page_164 ''Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași''], Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 19-23.</ref>
Grigore T. Popa rămâne în istoria endocrinologiei mondiale prin descoperirea în 1930, împreună cu australianca [http://adbonline.anu.edu.au/biogs/A140172b.htm '''Una Fielding'''], a sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, descoperire realizată în perioada în care lucrau împreună la Londra.


== Istoricul descoperirii sistemului port hipotalamo-hipofizar ==
Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din București, profesorul Popa începuse deja studiul vaselor sangvine din regiunea hipofizară, vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane.


Grigore T. Popa reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică și endocrinologia modernă.
Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor vase prin disecția a 40 de cadavre adulte, 10 feți de vârste diferite, dar și de câini, pisici, porci, cai și oi. Pentru evidențierea vaselor sangvine din această regiune ei au realizat secțiuni seriale frontale, sagitale și transversale și au folosit injectarea cu cerneală de India.


Grigore T. Popa rămâne în istoria [[endocrinologie]]i mondiale prin descoperirea în 1930, împreună cu australianca {{ill|en|Una Fielding}},<ref>Sally O'Neill, [http://adbonline.anu.edu.au/biogs/A140172b.htm „Fielding, Una Lucy (1888–1969)”], biografie pe situl ''Australian Dictionary of Biography''. Pagină accesată la 26 ianuarie 2013.</ref> a sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, descoperire realizată în perioada în care lucrau împreună la [[Londra]].<ref name=TRL/>
Rezultatele acestor cercetări au fost comunicate în 1930 la [http://www.anatsoc.org.uk/AboutUs.aspx Anatomical Society of Great Britain and Ireland] (Londra) și publicate în ''[[Journal of Anatomy]]'' <ref>Popa G.T., Fielding U.. A portal circulation from the pituitary to the hypothalamic region. J. Anat., Lond. 1930; 65: 88. </ref><ref>Popa G.T., Fielding U.. Hypophysio-portal vessels and their colloid accompaniment. J. Anat., Lond. 1933; 67: 227.</ref> și în ''[[The Lancet]]''<ref>Popa G.T., Fielding U.. The vascular link between the pituitary and the hypothalamus. Lancet 1930; ii: 238.</ref>. Aceste lucrări au fost republicate de [[Academia Română]] ''in extenso'' în 1933 și 1935. La Conferința Lister, profesorul [http://en.wikipedia.org/wiki/Harvey_Cushing '''Harvey Cushing'''] a realizat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus.


Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din [[București]], profesorul Popa începuse deja studiul [[vas sangvin|vaselor sangvine]] din regiunea [[hipofiză|hipofizară]], vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane.
Împreună cu [http://www.jstor.org/pss/769663 '''G.W. Harris'''] publică în 1938 o lucrare experimentala ''„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”''. Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de [[Cushing]].


Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor vase prin disecția a 40 de cadavre adulte, 10 feți de vârste diferite, dar și de câini, pisici, porci, cai și oi. Pentru evidențierea [[vas sangvin|vaselor sangvine]] din această regiune ei au realizat secțiuni seriale frontale, sagitale și transversale și au folosit injectarea cu cerneală de India.
Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „''Tratatul de neuroendocrinologie''” în 1946, dar natura legăturii dintre creier și hipofiza era încă controversată.


Rezultatele acestor cercetări au fost comunicate în [[1930]] la Anatomical Society of Great Britain and Ireland (Londra) și publicate în ''[[Journal of Anatomy]]'' <ref>Popa G.T., Fielding U. A portal circulation from the pituitary to the hypothalamic region. ''J. Anat., Lond.'', 1930; 65: 88.</ref><ref>Popa G.T., Fielding U. Hypophysio-portal vessels and their colloid accompaniment. ''J. Anat., Lond.'', 1933; 67: 227.</ref> și în ''[[The Lancet]]''<ref>Popa G.T., Fielding U. The vascular link between the pituitary and the hypothalamus. ''Lancet'', 1930; ii: 238.</ref>. Aceste lucrări au fost republicate de [[Academia Română]] ''in extenso'' în [[1933]] și [[1935]]. La Conferința Lister, profesorul [[Harvey Williams Cushing|Harvey Cushing]] a realizat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus.
== '''Alte domenii de cercetare''' ==
Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei.


Împreună cu Geoffrey W. Harris<ref>Marthe L. Vogt, [http://www.jstor.org/pss/769663 „Geoffrey Wingfield Harris”], ''Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society'', Vol. 18, Nov. 1972, pp. 309-329.</ref> publică în [[1938]] o lucrare experimentală ''„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”''. Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii [[hipotalamus]]ului cu [[hipofiza]], demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de [[Cushing]].
Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie.


Relația dintre [[sistemul nervos]] și [[sistemul endocrin]] a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „''Tratatul de neuroendocrinologie''” în 1946, dar natura legăturii dintre [[creier]] și [[hipofiză]] era încă controversată.
Profesorul Popa l-a sfătuit pe [[George Emil Palade]] să-și continue studiile în Anglia sau America.


== Alte domenii de cercetare ==
== '''Activitatea culturală''' ==
Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a pericardului, a [[meningelor]] sau a [[spermatozoid|spermatozoizilor]], tanicitele, dubla inervare a [[țesut muscular|fibrei musculare]], prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei.
În 1936, împreuna cu [[Mihail Sadoveanu]] și [[George Topârceanu]], a fondat revista [["Însemnări ieșene"]], publicație de prestigiu în cultura romanească.


Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de [[biochimie]] și hormonologie.


Profesorul Popa l-a sfătuit pe [[George Emil Palade]] să-și continue studiile în Anglia sau America.


== Activitatea culturală ==
'''Gr.T. Popa''' s-a stins din viață pe 18 iulie 1948, la București.
[[Fișier:Mihail Sadoveanu and Grigore T. Popa.jpg|thumb|[[Mihail Sadoveanu]] împreună cu profesorul Grigore T. Popa]]
În 1936, împreuna cu [[Mihail Sadoveanu]], [[Mihai Codreanu]] și [[George Topârceanu]], a fondat revista ''[[Însemnări ieșene]]'', publicație de prestigiu în cultura românească.<ref name=":0" />


==Decorații==
* Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)<ref name=Decretul2854>Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în ''Monitorul Oficial'', anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020.</ref>

== In memoriam ==
[[Universitatea Grigore T. Popa de Medicină și Farmacie din Iași]] îi poartă numele.
[[Universitatea Grigore T. Popa de Medicină și Farmacie din Iași]] îi poartă numele.


==Note==
<references/>


==Vezi și==
== '''Referințe bibliografice''' ==
* [[Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași]]
<references/>.


==Legături externe==
{{Ciot-medic-ro}}
* [http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=P Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P]
* [http://jurnalul.ro/special-jurnalul/persecutatul-58806.html Persecutatul], 18 octombrie 2004, Mirela Cimpoi, ''Jurnalul Național''
* [http://ziarullumina.ro/file-de-poveste/academicienii-consateni-din-suranestii-vasluiului Academicienii consăteni din Șurăneștii Vasluiului]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 23 octombrie 2007, Ion Mitican, ''Ziarul Lumina''


{{Profesori ai Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (Medicină - Discipline preclinice)}}

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Popa, Grigore T.}}
{{DEFAULTSORT:Popa, Grigore T.}}
[[Categorie:Nașteri în 1892]]
[[Categorie:Nașteri în 1892]]
[[Categorie:Nașteri pe 1 mai]]
[[Categorie:Decese în 1948]]
[[Categorie:Decese în 1948]]
[[Categorie:Membri ai Academiei Române]]
[[Categorie:Decese pe 18 iulie]]
[[Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române]]
[[Categorie:Anatomiști români]]
[[Categorie:Decani ai Facultății de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași]]
[[Categorie:Medici români]]
[[Categorie:Medici români]]
[[Categorie:Popularizatori ai științei]]

[[Categorie:Traducători din engleză în română]]
[[pl:Grigore T. Popa]]
[[Categorie:Traducători din germană în română]]
[[Categorie:Traducători români]]
[[Categorie:Critici ai marxismului]]

Versiunea curentă din 11 iulie 2024 09:33

Grigore T. Popa

Profesorul Grigore T. Popa
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Emil Racoviță, România Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiTudorel Popa Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieanatomist[*]
diarist[*]
cadru didactic universitar[*]
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuAnatomie
InstituțieFacultatea de Medicină din Iași
Alma MaterUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruDescoperirea sistemului port hipofizar
SocietățiAcademia Română
Membru corespondent al Academiei Române

Grigore T. Popa (n. , Emil Racoviță, Dănești, Vaslui, România – d. , București, România) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române. Acesta a reușit să obțină o educație universitară și să devină profesor la două dintre cele mai importante universități ale țării sale. Anatomist de specialitate, Popa a lucrat la popularizarea științei moderne, la reforma sistemelor de învățământ medical și superior și, în spitalele de război, ca practicant decorat și apreciat public. Munca sa în endocrinologie și neuromorfologie a fost apreciată în străinătate, în timp ce acasă a ajutat la formarea unei generații de medici de vârf.

Tratat în mod rău de dictaturile fasciste succesive, Popa a aderat la idealurile moderate de stânga și le-a făcut publice prin rubrica sa, Însemnări Ieșene. El a criticat Marxismul la fel de mult ca rasismul științific, dar a condamnat participarea României la războiul împotriva sovieticilor și, în 1944, s-a alăturat unei mișcări de protest a unor universitari de înaltă calitate. În ultimii ani, anticomunismul și pozițiile sale democratice creștine l-au adus în conflict cu autoritățile. Regimul comunist din România l-a alungat din funcția de educator universitar și a fost hărțuit până la moartea sa la vârsta mijlocie. La restaurarea democrației, alma mater și locul unde a predat o mare parte a carierei sale au fost numite în onoarea sa.

Grigore Popa s-a născut la Șurănești (com. Dănești), fiind fiul notarului Theodor Popa (1865-1942) și al Mariei Popa, casnică, fiica lui Iancu Gorea.[2]

Elev la Liceul Național Liceul Național din Iași în perioada 1903-1911, urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) și Londra, Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie Iași al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la București. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat o recunoaștere mondială.[3]

Istoricul descoperirii sistemului port hipotalamo-hipofizar

[modificare | modificare sursă]

Grigore T. Popa reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică și endocrinologia modernă.

Grigore T. Popa rămâne în istoria endocrinologiei mondiale prin descoperirea în 1930, împreună cu australianca Una Fielding⁠(en)[traduceți],[4] a sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, descoperire realizată în perioada în care lucrau împreună la Londra.[3]

Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din București, profesorul Popa începuse deja studiul vaselor sangvine din regiunea hipofizară, vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane.

Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor vase prin disecția a 40 de cadavre adulte, 10 feți de vârste diferite, dar și de câini, pisici, porci, cai și oi. Pentru evidențierea vaselor sangvine din această regiune ei au realizat secțiuni seriale frontale, sagitale și transversale și au folosit injectarea cu cerneală de India.

Rezultatele acestor cercetări au fost comunicate în 1930 la Anatomical Society of Great Britain and Ireland (Londra) și publicate în Journal of Anatomy [5][6] și în The Lancet[7]. Aceste lucrări au fost republicate de Academia Română in extenso în 1933 și 1935. La Conferința Lister, profesorul Harvey Cushing a realizat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus.

Împreună cu Geoffrey W. Harris[8] publică în 1938 o lucrare experimentală „A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”. Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing.

Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „Tratatul de neuroendocrinologie” în 1946, dar natura legăturii dintre creier și hipofiză era încă controversată.

Alte domenii de cercetare

[modificare | modificare sursă]

Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei.

Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie.

Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să-și continue studiile în Anglia sau America.

Activitatea culturală

[modificare | modificare sursă]
Mihail Sadoveanu împreună cu profesorul Grigore T. Popa

În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene, publicație de prestigiu în cultura românească.[2]

  • Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)[9]

Universitatea Grigore T. Popa de Medicină și Farmacie din Iași îi poartă numele.

  1. ^ (PDF) https://revista22.ro/storage/arhivapdf/25_1990.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. pp. 122-123.
  3. ^ a b Ion Petrovanu, „Grigore T. Popa”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 19-23.
  4. ^ Sally O'Neill, „Fielding, Una Lucy (1888–1969)”, biografie pe situl Australian Dictionary of Biography. Pagină accesată la 26 ianuarie 2013.
  5. ^ Popa G.T., Fielding U. A portal circulation from the pituitary to the hypothalamic region. J. Anat., Lond., 1930; 65: 88.
  6. ^ Popa G.T., Fielding U. Hypophysio-portal vessels and their colloid accompaniment. J. Anat., Lond., 1933; 67: 227.
  7. ^ Popa G.T., Fielding U. The vascular link between the pituitary and the hypothalamus. Lancet, 1930; ii: 238.
  8. ^ Marthe L. Vogt, „Geoffrey Wingfield Harris”, Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society, Vol. 18, Nov. 1972, pp. 309-329.
  9. ^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]