Imperiul Latin de Constantinopol

Imperiul Latin

Imperiul Romaniei
Imperiul Latin de Constantinopol

Imperium Romaniae

— Imperiu —

←

1204 – 1261

→


Drapel	Emblema imperială

Imperiul Latin și vasalii săi

Capitală

Constantinopol

Limbă

limba latină și limba franceză veche (oficial)
Limba greacă (popular)

Religie

Catolicism (oficial)
Ortodoxism(popular)

Guvernare

Formă de guvernare

Monarhie

Împărat

- 1204–1205

Balduin I

- 1206–1216

Henric

- 1217–1219

Yolanda (regent)

- 1219–1228

Robert I

- 1228–1237

Ioan de Brienne (regent)

- 1237–1261

Balduin II

Istorie

Epoca istorică

Medievală

Cruciada a patra

1 octombrie 1204

Recucerirea Constantinopolului de către bizantini

25 iulie 1261

Imperiul Latin de Constantinopol sau Imperiul Latin (numele original în latină Imperium Romaniae) a fost o formațiune statală întemeiată de conducătorii cruciați venețieni și non-venețieni participanți la Cruciada a patra în regiunea cucerită din Imperiul bizantin după ocuparea Constantinopolului din 1204 și care a încetat să mai existe în 1261. Imperiul astfel creat urma să constituie urmașul de drept al Imperiului roman de răsărit, având un împărat occidental de credință romano-catolică întronat în locul grecilor bizantini ortodocși. Balduin, conte de Flandra, a fost încoronat ca împărat sub numele de Balduin I în data de 16 mai 1204. Imperiul Latin a atins apogeul în timpul celui de al doilea împăratat, Henric I, însă a eșuat în a-și exercita autoritatea asupra celorlalte state latine întemeiate pe teritoriul Greciei (Romaniei), precum Regatul de Salonic, Principatul de Ahaia etc., și a fost slăbit de continuele lupte cu bulgarii și cu statele grecești succesoare ale Bizanțului (Imperiul de la Niceea, despotatul Epirului, Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin câțiva pretendenți, până în secolul al XIV-lea.

Lista împăraților din Imperiul Latin de Constantinopol

Balduin I (1204–1205), conte de Flandra, dispărut în timp ce se afla în detenție la Târnovo, capturat de suveranul bulgar Ioniță Caloian în urma bătăliei de la Adrianopol
Henric I de Hainaut (1206–1216), conte de Hainaut, fratele mai mic al lui Balduin I
Petru al II-lea de Courtenay (1216–1217), cumnatul lui Balduin I și al lui Henric I, capturat și asasinat de grecii din Epir
Yolanda de Flandra (1217–1219), sora lui Balduin I și a lui Henric I și soția lui Petru al II-lea
Robert I de Courtenay (1219–1228), încoronat la 1221, fiul lui Petru al II-lea și al Yolandei
Balduin al II-lea (1228–1261), încoronat la 1240, fratele mai mic al lui Robert I, înlăturat de pe tron la 1261 și decedat în 1273
- Jean de Brienne, regent (1229–1237), socrul lui Balduin al II-lea

Lista împăraților latini în exil

Balduin al II-lea (1261–1273)
Filip I de Courtenay (1273–1283), fiul lui Balduin al II-lea
Ecaterina I de Courtenay (1283–1308), fiica lui Filip I
- Carol de Valois (1301–1308), soțul Catherinei de Courtenay
Ecaterina a II-a de Valois, prințesă de Ahaia, fiica lui Carol și a Catherinei I
Filip al II-lea de Tarent (1313–1332), soțul Catherinei a II-a
Robert al II-lea de Tarent (1346–1364), fiul lui Filip al II-lea și al Catherinei a II-a
Filip al III-lea de Tarent (1364–1373), fratele lui Robert al II-lea
Iacob de Baux (1373–1383), nepotul de frate al lui lui Filip al III-lea

Bibliografie

Antonio Carile, Per una storia dell'Impero Latino di Costantinopoli (1204–1261), Bologna, 1978
Andreas Külzer, Die Eroberung von Konstantinopel im Jahre 1204 in der Erinnerung der Byzantiner, în Quarta Crociata. Venezia - Bisanzio - Impero Latino (editori Gherardo Ortalli, Giorgio Ravegnani și Peter Schreiner), Veneția, 2006
R. L. Wolff și H. W. Hazard (editori), The later Crusades, 1189–1311 (A History of the Crusades, vol. 2), Madison (Wisconsin), 1969, p. 186 ș. u.