[go: nahoru, domu]

Etimologie

Din latină sufficiens, sufficientis. Confer italiană sufficiente.

Pronunție

  • AFI: /su.fi.ʧi'ent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
suficient
Singular Plural
Masculin suficient suficienți
Feminin suficientă suficiente
Neutru suficient suficiente
  1. (adesea adverbial) care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător.
  2. (despre oameni) care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
suficient
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suficient suficienți
Articulat suficientul suficienții
Genitiv-Dativ suficientului suficienților
Vocativ suficientule suficienților
  1. calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene.


Traduceri

Referințe